De Dimineaţă

Tenişi Galaxy 1. Prinsa fiind in propria-mi spirala roz, mi-am luat tenisi in primavara... doar ca dupa prima spalare in masina de spalat mi s-au patat trist si iremediabil. Iata povestea salvarii tenisilor roz: - se pune scotch de hartie pe partea de cauciuc - se pregatesc culori acrilice, pensule, un pahar cu apa pentru spalat pensula de culoare, o paleta pentru amestecat culori, o carpa pentru sters pensula     2. Se picteaza cu culori acrilice nediluate, incepand cu limba... de la tenisi adica 3. Pentru un efect de galaxie, iti recomand sa alternezi pete mari de culoare albastru inchis si deschis, mov, negru. 4. E ca si cum ai picta un tablou pe panza 5. Contureaza si marginile pentru un efect profi si dupa ce se usca fondul, poti incepe se pui puncte si cateva stele albe. 6. Culorile acrilice sunt din cele normale pentru pictura, nu sunt speciale pentru textile, dar ele vor fi rezistente si se vor imbiba in panza, dev...

Ce face Xena pe timp de pace? Nu mai are motive sa se razboiasca, nu mai are cu cine, toti "dusmanii" din trecut au plecat, dar ea s-a trezit in urma multor ani de batalii ca e nitel barbara, cu miscari stangace, fara maniere de socializare, mereu in alerta ca totusi cineva de undeva pandeste, a ramas cu sufletul necrescut, needucat, neexplorat. Acum singura persoana cu care a mai ramas sa se razboiasca este ea insasi, pentru ca nu stie sa traiasca in vremuri de pace... cauta mereu adrenalina, drama, suferinta...  Xena trebuie luata cu binisorul, caci e usor salbatica si deci un pic neincrezatoare ca viata poate fi si altfel decat o batalie. Cum va putea ea sa se invete cu binele? Cum va putea accepta ca a primit tot ce si-a dorit si ca e timpul sa vada asta, sa fie recunoscatoare si sa se bucure? Cum inveti un razboinic sa devina agricultor? Sa il inveti sa iasa din setarile lui si sa inceapa sa lucreze gradina? Ca nu e ca si cand gradina e usor de intretinut, nu, ...

10 broşe unicat Am lucrat la această colecţie de broşe unicat cu inima plină de frumuseţea primăverii şi îmi sunau în minte, ca un refren, fragmente din cel mai frumos acatist... "Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale! Vântul bine înmiresmat, munţii care tind spre Cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea lină a norilor. Întreaga fire şopteşte tainic! Toată e plină de mângâiere! Păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale! Binecuvântat este Pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare, care deşteaptă dorul de veşnicul locaş, unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia! M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un Rai preasfânt! Am văzut Cerul, ca un potir albastru şi adânc în azurul căruia cântă păsările. Am ascultat foşnetul liniştitor al pădurii şi susurul dulce glăsuitor al apelor. M-am înfruptat din roadele bine înmiresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe P...

un loc al lui unde sa viseze lemnul pregatit de Dan, panza natur bumbac si in - eu. sunt bucuroasa cand mai fac si altceva 

Am nevoie de încur aj ari pe drum. Încur aj are nu înse amn ă c ă cinev a m ă asigur ă c ă alegerile pe c are le f ac sunt cele "corecte", ci încur aj are este atunci c ând cinev a îmi ţine sp atele.  Am cur aj s ă f ac cev a, s ă merg pe un drum, atunci c ând ştiu c ă orice s- ar înt âmpl a - cinev a nu m ă v a l ă s a b alt ă , m ă v a primi şi reprimi în sp aţiul lui interior, crez ând în mine - crez ând c ă pot s ă m ă ridic din orice c ă dere.  Simptomele lipsei de încur aj are: tind s ă r ă m ân acolo unde sunt, nerisc ând nimic, cu fric ă s ă tr ă iesc, nepun ând în pr actic a ideile noi, neînmulţin d t a l a ntul, neurm ându-mi visele, nem aiîncerc ând, speri at c a un iepure şi spinos c a un arici. Deci, cum s ă îmi asigur sp atele? :)  Hmm ... cum adic ă , pot singur ă s ă f ac cev a în acest sens? Adic a am eu putere a s ă f ac CEV A c are s ă m ă încur ajeze şi s ă îmi ţin ă sp atele? Eu cred c ă d a. Eu cred c ă pot ALEGE ...

De ce bat vânturi puternice? Mase de aer se mută din cauza diferențelor de temperatură, căutând armonizarea. Când e armonie, tremurul şi căutările se liniştesc. Iar unde nu bate vântul puternic şi unde mai bat doar brize câteodată, acolo e loc bun să crească viaţa. I walk the streets of Japan 'till I get lost 'Cause it doesn't remind me of anything. Caut acum acel Japan - un loc pe acest pământ - care nu-mi mai retrezeste-retrăieşte trecutul şi unde vântul meu interior să adie doar, acolo să imi fac o vatră nouă. Japan acasă. Acolo unde nu mai am motive să mă mai lupt cu ceea ce a fost şi pot să cresc ceea ce este. Ce este? Bună întrebare. Ce este? Este lână, este broderie, este Dan şi Ian, este natură, este pictură. Este scris. Se va împlini "de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup" şi voi pleca în drumul meu ştiind că "tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. " ...

Să nu-ți faci chip cioplit... din durerea ta, din povestea ta tristă, și să nu i te închini ei. Să nu te identifici cu drama ta sau cel puțin să nu rămâi fixat. Ai posibilitatea de a scrie restul poveștii. Cum ies din blocajul durerii care mă face să mă învârt în jurul copilăriei mele? Cum rescriu restul poveștii? A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odată o fată pe nume Cenușăreasa, care nu a fost deloc acceptată de părinții și surorile ei. Pentru că era diferită. Pentru că o rotiță din mintea ei funcționa altfel. O rotiță care îi era și blestem și binecuvântare, căci era atât de creativă încât nu mai încăpea loc de conformism. Asta era greu de dus pentru familia ei, care și așa abia funcționa emoțional, și cel mai ușor mod de a reacționa a fost să o exileze într-un ținut de gheață, unde ea și-a construit ziduri imaginare ca să își ascundă durerea neiubirii. A încercat să se prefacă că poate fi și ea la fel "ca to...

Azi vreau să vă scriu povestea unei dupăamieze de primvără, într-o duminică, de acum 2 ani. Pe vremea când eram o varză umblătoare, ruptă de nesomnul postpartum de 2 ani, cu toate bubele la vedere, fără energie să mai port vreo mască, Eram cu Dan și al nostru Ian de 2 ani și încă o prietenă dragă. Ne-am întâlnit să mergem toți într-o plimbare prin pădurea care străjuiește dealul de deasupra cartierului nostru, un loc de unde poți vedea toată Cluj-Napoca. Ne-am plimbat, am ronțăit ceva prin poieniță, și la fel de lipsiți de energie precum am urcat, am hotărât să ne întoarcem acasă la apusul soarelui. Mă simțeam tristă, nici natura nu mai avea efect asupra psihicului meu. Prietena noastră era și ea mohorâtă, viitorul soț o părăsise înainte de nuntă cu ceva vreme în urmă. Eram niște rătăciți. Și în loc să ne întoarcem pe unde am venit, le-am propus un alt itinerariu, noul are efect de trezire și de revigorare a spiritului. Luam o potecă pe lângă marginea pădurii, care uneori dezv...

a trecut o saptamana foarte grea. mi-am propus un termen limita pentru o comanda mai mare si m-am privit cu obiectivitate de fiecare data cand am dat peste obstacole. am vazut clar ca imediat ce datele exterioare se modifica putin intru in panica si ma simt ca pe marginea prapastiei. de fiecare data cand am vrut sa renunt mi-am amintit de Tibi Useriu care chiar a tras fizic si psihic la ultramaratoanele lui si urmarind parcursul lui, mai ales cel interior, mi-am dat seama ca de multe ori renuntam la visele noastre din cauza unor ganduri-iluzii sau mai bine spus obstacolele sunt imaginare si in mintea noastra. si de fiecare data cand am vrut sa renunt, mai ales pe ultima suta de metrii cand s-a adunat oboseala si dezamagirea ca nu imi stiu organiza timpul ca sa pot sa imi urmez scopurile, m-am intrebat: "ce ma face sa renunt?" - frica? - lenea? - durerea? - starea de tensiune? daca tot am tras toata saptamana, de ce sa renunt pe ultima suta de metrii? am incurcat com...

    ianuarie si februarie 2019 - am inceput sa cos iie, dupa un model ucrainean. urmeaza sa schimb panza si ata, tot ce am lucrat pana acum a fost de incercare se pare :) va place lupa mea? - am masa de lucru mare, in fata unei ferestre imense si uneori lucrez cu Ian langa mine - is cam morocanoasa, astept cu interes primavara