9 octombrie 2018

Inima curată

"Inima noastră devine curată când ea este foarte bine străjuită de minte, de o minte care are înţelesurile corecte şi înţelesurile curăţite."
Simona Ciobanu, fragment din interviul "Blândeţe verus Fermitate" în emisiunea realizată de Diana Parizianu la Radio Trinitas

3 octombrie 2018

Voi plânge mult ori voi ierta?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Lucian Blaga


Voi plânge mult ori voi ierta...

19 septembrie 2018

Notiţe pentru mine

Diana dragă,

Dacă vrei să îţi îmbunătăţeşti relaţiile pe care le ai, învaţă să taci mai mult şi să asculţi! Nu salvezi tu pe nimeni, fiecare îşi găseşte soluţia în interior, atunci când se simte auzit! Dă sfaturi numai când ţi se cere, nu mai fii Batman, dacă nu te cheamă nimeni. Oamenii au nevoie să fie ascultaţi, nu dădăciţi. Dacă ai multe de spus, scrie aici şi cine vrea citeşte, cine nu - nu.



16 septembrie 2018

Despre slăbit

Nu degeaba am făcut etichetă specială "SLĂBIRE", adică chiar e un subiect care îmi ocupă mulţi rami din cap. Numai anul acesta am încercat câteva metode, darămite anii trecuţi. Problema e ca orice aş face nu mă pot ţine pe termen lung. Cumva ăsta e scopul meu. Să găsesc o metodă de slăbire şi menţinere pe termen lung. Ceva care să îmi dea energie şi tonus, să mă hrănească şi să ajung în timp să nu mă mai gândesc la mâncare aşa de mult.

Am ajuns în punctul în care efectiv, după atâtea încercări, nu mai cred că pot reuşi să slăbesc. Şi totuşi, în pesimismul meu, eu tot mai ÎNCERC. Sunt o ciudată din punctul ăsta de vedere. De ce continui să încerc dacă am eşec după eşec? Din 2 motive:
1. Comparând cu anul trecut, mănânc mult mai multe legume, fructe şi în general un pic mai sănătos, deci toate încercările eşuate le pot contabiliza uşor la categoria: ANTRENAMENT. Că nu voi lua medalia de aur la Olimpiadă, asta am înţeles de mult. Dar dacă îs mai "rapidă" cu 30 de secunde faţă de anul trecut, atunci se numeşte că am făcut progres. Poate că la mine păşii sunt MIIIIIIICI FOAAAAAAAARTE MIIIIIIIICI, poate că aşa funcţionez eu.
 2. Încă mai am entuziasmul şi credinţa că "de data asta". Deşi raţional nu cred (experienţa mi-a demonstrat că nu sunt în stare) e ceva în sufletul meu care zice: ăsta e răspunsul, de data asta o să reuşeşti! :)))) 

Am urmărit multă vreme video-urile şcolii de slăbit, în special cele despre fructe, combinarea alimentelor, ce să mănânci la cină şi acum încerc să aplic ce am aflat. Anul trecut nu eram în stare să mănânc fructe dimineaţa, acum pot şi îmi cade bine, nu mai am foamea aia nebună toată ziua, deci încercările aşa-zis eşuate au dat roade aici!

Eu sunt exemplul cel mai grăitor pentru citatul lui dr. John Berardi: 

Doing things badly is a necessary precursor to doing them well.
So, answer honestly:
Can my ego take it? Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?

Or will I just hide behind cynicism, skepticism, tantrums, distractions, or simply "that's the way I've always done it and I turned out fine"?
 
Acetea fiind spuse, iată ce încerc acum:
mic dejun: fructe de câte ori simt nevoia până la prânz şi uneori mai adaug şi 1-2 linguri de nuci/seminţe hidratate 
prânz: legume + proteine SAU legume + carbohidraţi complecşi (cartofi, pâine integrală, orez), ideea e să nu combin carbohidraţii complecşi cu proteinele
cină: un sălătoi sau un suc mare de legume

E într-un fel umillitor să continui să scriu aici altă şi altă metodă de slăbire pe care o încerc, după care urmează mereu dezumflarea odată cu eşecul... Şi totuşi, eu încerc să privesc din perspectiva unui jurnal de bord, din perspectiva încercării-eşuării-încercării... cumva aşa e viaţa... nu ştiu... Întrebarea lui Berardi e esenţială pentru mine: Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?