29 mai 2017

aş putea face ceva

Discuţie la magazin, cu o tanti vânzătoare care de când o ştiu eu de aaaaaani de zile e mereu calmă şi cu zâmbetul pe buze. După ce facem schimbul obişnuit de "ce mai faci - bine - tu ce mai faci" o întreb:
- Cum eşti tot timpul calmă şi fericită? Care-i secretul tău? Niciodată nu te-am văzut supărată.
- Eu? Fericită? Calmă?
- Da, de când te ştiu!
- Nu ştiu, că nu mă văd!
- Da, îţi spun eu!
- Şi dacă m-ai vedea supărată ce-ai face?
- Păi te-aş întreba ce e cu tine, de ce eşti supărată?
- Şi m-ai putea ajuta cu ceva? m-a întrebat ea retoric, cu scop încuietor, dar eu am făcut o pauză... aproape că m-a prins în capcană, dar mi-am dat seama repede că uneori oamenilor le este de ajuns altceva şi i-am răspuns:
- Păi, nu, dar te-aş asculta...

28 mai 2017

Un om viu, autentic

"familiarizându-ne cu ceea ce ne e dat să trăim, devenim vii, autentici :)"
Emiliana Vereș

Pe Emiliana o știu demult din mediul virtual, îi apreciam foarte mult creațiile și m-a inspirat să încerc broderia acum mulți mulți ani. Abia după ce am devenit mamă am început să îi văd și frumusețea criptată a sufletului ei. Cu adevărat mămicia mi-a deschis o portiță să văd comori ascunse până atunci ochiului meu rece.

Balerini de pânză, salvați de Emiliana cu broderie cu flori:

"textilul cedează
ca oricare altă materie
la un moment dat
lupta cu rezistența
zilnică
o ducem fiecare
de la materie
până la spirit
diferit

e cumva treaba fiecăruia
să o ia în direcția
ce i se potrivește
ce o nădăjduiește
ce o găsește pe măsură

posibil...probabil
ca o gaură
în papuc, pe balerini... teniși
să nu poată fi
mereu
ascunsă/astupată de o broderie
de o umplutură
 

poate îndemna la renunțare
la descurajare
la deșertăciune
la eșec
dar poate fi loc
și de curaj
de speranță
de deschidere"