Pojghiţa controlului

Acum câteva zile îmi vizitez o prietenă din blocul vecin, cu o plasă plină de jumătate de dovleac gigant. Ne întindem la o fetească neagră  şi aromată, în timp ce în cuptor se coace ludăul (welcome to Transylvania). Majoritatea discuţiilor cu prietena mea sunt la limita dintre filosofie-psihologie-transcendenţă-revelaţie... Scormonim sufletul în căutarea măştilor şi împărtăşim unelte şi experienţe de viaţă pentru a deveni mai aproape de ceea ce am fost creaţi să fim.
Sunt foarte tari întâlnirile noastre, ca vinul din pahare. Şi aşa am reuşit să mă pilesc. Eram lucidă, doar că îmi dispăruse pojghiţa aceea de control pe care o duc mereu cu mine, care mă cocoşează şi mă ţine în tensiune, motivul pentru care muştarul meu sare uşor când vine vorba de parenting. O coardă întinsă mereu la maxim plezneşte repede.
E fain să te dezbraci de haina controlului (a se citi controlatului situaţiilor şi a persoanelor din jur)... să nu mai simţi că echilibrul lumii atârnă de faptul că lucrurile trebuie să se întâmple musai după cum te aştepţi. Fără pojghiţa controlatului poţi lăsa viaţa să curgă în timp ce îţi păstrezi raţionalul şi mai păstrezi încă ceva: SIMŢUL PROPORŢIILOR... nu te mai stresezi pentru lucruri mărunte, pentru comportamentul iraţional al unui copil de 3 ani, pentru lucruri care nu ţin de tine, poţi jongla cu ritmul vieţii fără să te abaţi de la structura ei, poţi neutraliza conflicte fără sens şi chiar să le eviţi din start, ţi se reduce anxietatea şi poate chiar ajungi să te bucuri de viaţa asta ?!?!?!?! etc...
Staţi liniştiţi, dragi mei cei 3 cititori ai blogului :))) nu o să mă apuc de băut, nu mi se pare o soluţie pe termen lung. Dar mi se pare iminent să îmi fac un ritual de dimineaţă care să mă ajute să ţin departe pojghiţa de-a lungul zilei. Sau să fiu mereu în contact cu ce mi se întâmplă şi să descopăr la timp când încep să intru în starea de controlator? Chiar aş fi curioasă care e cel mai mare duşman al controlului... să fie chiar faptul că l-am desconspirat şi astfel şi-a pierdut puterea? We shall see...

Poză făcută de Ian

Comentarii

  1. .....suntem 4 cititori... esti simpatica ...multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Diana mea, stiu ce zici. Dupa o gura de alcool sunt cel mai bun om. Parca atunci pot iubi, accepta,crea, intelege etc. Insa mi e frica de alcoolism, asa ca evit sa beau in general. Dar tare mi as dori sa fiu omul ala pe care l am intrezarit, care a scapat pentru cateva clipe de tensiunea controlului...care fura bucura, fura pacea, fura viata, fura tot...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu