În ultimii 2 ani de zile am trăit mult în TEORIE. Am trăit în cărţi, am adunat informaţii, sfaturi, păreri, adevăruri şi toate acele lucruri bune care pot să curăţească mintea, sufletul, să alunge prejudecăţile şi etichetarea. Şi am uitat să le aplic. Sunt plină de sfaturi şi îndemnuri, sunt un consultant amator, care ştie să rezolve aproape orice situaţie, dar care a uitat să îşi trăiască viaţa, pentru a le aplica. Şi am crezut că aflarea Adevărului este suficientă. Dar acum ştiu cu tărie, că aflarea Adevărului mă obligă să ies din izolare în lume şi să trăiesc viaţa urmând sfaturile adunate, să iubesc oamenii şi să lucrez cu mine însămi, cizelându-mă şi lucrând ca un sculptor. Relaţiile cu ceilalţi sunt cea mai frumoasă cale de a învăţa să iubeşti. E absolut minunat să vezi frumuseţea din ceilalţi, să le vezi darurile şi slăbiciunile şi înţeleg acum de ce ne e dat să trăim în comunitate şi nu într-un ego-centrism. Şi mereu revin la cuvintele lui Nicolae Steinhardt: Există mijloac