2 ianuarie 2019

câteva teme pentru 2019

Câteva teme care mi-s nelămurite în cap şi în inimă, dar îmi doresc cu ardoare să le găsesc răspunsul în 2019. Ele sunt defapt interconectate şi îmi arată clar zona mea de boală. Dacă mie nu mi-s lămurite, atunci exact în zona asta o să greşesc altora şi o să mi se "greşească" şi mie.

- "a face o faptă bună pentru cineva" versus "a menţine/întreţine comportamentul defectuos al cuiva" pe principiul: We cripple people who are capable of walking because we choose to carry them. ~Christie Williams - unde e nevoia reală de ajutor şi unde e complacere în neputinţă?

- de ce îmi doresc să salvez pe ceilalţi? de ce am acest instinct bolnav de a salva înainte chiar de a mi se cere ajutorul? de ce atunci când cineva îmi povesteşte problemele primul instinct e să arăt, să explic, să conving ce are de făcut ca să nu mai aibă probleme... de ce nu dau voie oamenilor să îşi găsească drumul singuri? de ce nu aştept să mi se ceară ajutorul şi cu grijă mare să îmi dau propria părere cu disclaimer de fiecare dată - "asta e doar părerea mea, eu aşa aş face, poate ţie nu ţi se potriveşte..."

- de ce mi-e frică să spun NU tocmai acelor persoane cărora trebuie să le spun NU. De ce oamenilor de treabă, înţelegători, care nu abuzează, e uşor să le spui NU atunci când nu poţi sau nu doreşti să faci ceva, iar celor manipulatori şi răzbunători e greu să spui NU. Răspunsul e în întrebare - mi-e frică să spun NU de frica consecinţelor, de frica reacţiei celuilalt la NU-ul meu. Deci întrebarea iniţială se transformă în: "o să am curajul de a spune NU în faţa celor care nu acceptă NU?" pam-pam! aici e vorba despre laşitate versus curaj, clar... Până când cel care abuzeză nu acceptă că există NU, trebuie să continui să îi spun NU. Abia când îmi da libertatea de a alege, fără resentimente, abia atunci putem intra într-o relaţie sănătoasă în care pot discerne când DA e DA şi NU e NU. Până atunci o voi da cu NU înainte!

- tot în legătură cu neacceptarea unui NU - când celălalt te face să te simţi vinovat că îndrăzneşti să îl refuzi, atunci ştii că a intrat în zona de "obişnuinţă obraznică", zonă din care ipochimenul trebuie scos ţinând în continuare pe NU în braţe!

- Dacă toate de mai sus sunt greşite şi vreodată o să înţeleg diferit lucrurile, accept să îmi schimb gândirea, dar până am altă perspectivă asupra lucrurilor, ceea ce am scris mai sus cred că e un prim pas spre sănătate. Aştept alte păreri din experienţele voastre proprii, că alea îs cele valoroase defapt. Sunt curioasă voi cum manageuiţi relaţiile cu oamenii care în numele dragostei, a prieteniei şi a bunătăţii îşi fac un obicei din a abuza de timpul şi disponibilitatea voastră?

un articol interesant pe tema asta, aici.