Lăcrămioare

 Gonit din raiul lui, pesemne,
 un înger trist ni le-a adus,
 menirea lor în noi să-nsemne
 că-n lut mai zace-un strop de sus.
 Spălăm cu lacrimi răni și spade,
sfințim cu lacrimi un sărut,
din lacrimi ridicăm arcade
 pe unde viața ne-a durut.
Zvârlim în ele pietre grele
și scoatem saci de aur, grei,
 topim un pumn de spini în ele
 și facem scări de funigei.
 Din lacrimi punem pod genunii,
din lacrimi înviem mereu,
 și împletind din lacrimi funii,
ne priponim de Dumnezeu.

Lacrimi, de Radu Gyr