18 mai 2016

Dezmorţirea sufletului

Sunt recunoscătoare pentru pupici mici de bebeluşi. Sunt recunoscătoare pentru munca pe care o fac. Sunt recunoscătoare pentru soţul meu.

Există un moment cheie, un fel de milisecundă, care e hotărâtoare atunci când te lupţi cu lenea. În milisecunda aia simţi hăul dulce-amăgitor al neantului lenevirii cum te îmbie şi îţi amorţeşte simţurile, promiţându-ţi o odihnă imediată şi legănată ca un hamac. Dar, surpriză, dacă-i cazi în plasă primeşti doar clipe-cârpe scârboase şi obositoare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu