13 octombrie 2012

Ecoul verii

      Mi-e dor sa desenez flori cu penita, sa simt linistea fiecarei liniute si sa trasez minutios fiecare nervura pe care o vede ochiul meu. Am cateva floricele puse la presat si ar fi chiar o experienta frumoasa sa le reproduc cu penita si acuarelele, sa fac cateva felicitari.
      Se simte toamna in casa, am primit ieri de la Dan o crenguta de stejar cu frunze ruginite si-am agatat-o pe cuierul de la intrare. As vrea ca toata casa sa fie plina de crengute de stejar si daca s-ar putea si ghinda, sa ma simt mereu ca in padure :-) ... Padurea e spa-ul meu... E tratamentul meu impotriva asteniilor, confuziilor... E gradina mea fara gardulet, e panaceu, e marea mea de frunze!


4 comentarii:

  1. Ce faina senzatie trebuie sa fie, cu iarba asa aproape... Aici esti in gradina ta? Minunate desenele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :-)Multumesc, eram langa Cheile Turzii, intr-o tabara de creatie.

      Ștergere
  2. Diana, cum afli de taberele de creatie? Si mie mi-ar prinde bine, ca prea desenez numai in izolarea balconului :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raluca, am fost inscrisa la Scoala Populara de Arte si la final de an se fac mereu tabere... Asta e povestea :-)

      Ștergere