De Dimineaţă

disponibile în magazin de-dimineata.soldigo.com

un loc al lui unde sa viseze lemnul pregatit de Dan, panza natur bumbac si in - eu. sunt bucuroasa cand mai fac si altceva 

Am nevoie de încur aj ari pe drum. Încur aj are nu înse amn ă c ă cinev a m ă asigur ă c ă alegerile pe c are le f ac sunt cele "corecte", ci încur aj are este atunci c ând cinev a îmi ţine sp atele.  Am cur aj s ă f ac cev a, s ă merg pe un drum, atunci c ând ştiu c ă orice s- ar înt âmpl a - cinev a nu m ă v a l ă s a b alt ă , m ă v a primi şi reprimi în sp aţiul lui interior, crez ând în mine - crez ând c ă pot s ă m ă ridic din orice c ă dere.  Simptomele lipsei de încur aj are: tind s ă r ă m ân acolo unde sunt, nerisc ând nimic, cu fric ă s ă tr ă iesc, nepun ând în pr actic a ideile noi, neînmulţin d t a l a ntul, neurm ându-mi visele, nem aiîncerc ând, speri at c a un iepure şi spinos c a un arici. Deci, cum s ă îmi asigur sp atele? :)  Hmm ... cum adic ă , pot singur ă s ă f ac cev a în acest sens? Adic a am eu putere a s ă f ac CEV A c are s ă m ă încur ajeze şi s ă îmi ţin ă sp atele? Eu cred c ă d a. Eu cred c ă pot ALEGE s ă

De ce bat vânturi puternice? Mase de aer se mută din cauza diferențelor de temperatură, căutând armonizarea. Când e armonie, tremurul şi căutările se liniştesc. Iar unde nu bate vântul puternic şi unde mai bat doar brize câteodată, acolo e loc bun să crească viaţa. I walk the streets of Japan 'till I get lost 'Cause it doesn't remind me of anything. Caut acum acel Japan - un loc pe acest pământ - care nu-mi mai retrezeste-retrăieşte trecutul şi unde vântul meu interior să adie doar, acolo să imi fac o vatră nouă. Japan acasă. Acolo unde nu mai am motive să mă mai lupt cu ceea ce a fost şi pot să cresc ceea ce este. Ce este? Bună întrebare. Ce este? Este lână, este broderie, este Dan şi Ian, este natură, este pictură. Este scris. Se va împlini "de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup" şi voi pleca în drumul meu ştiind că "tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. "

Să nu-ți faci chip cioplit... din durerea ta, din povestea ta tristă, și să nu i te închini ei. Să nu te identifici cu drama ta sau cel puțin să nu rămâi fixat. Ai posibilitatea de a scrie restul poveștii. Cum ies din blocajul durerii care mă face să mă învârt în jurul copilăriei mele? Cum rescriu restul poveștii? A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odată o fată pe nume Cenușăreasa, care nu a fost deloc acceptată de părinții și surorile ei. Pentru că era diferită. Pentru că o rotiță din mintea ei funcționa altfel. O rotiță care îi era și blestem și binecuvântare, căci era atât de creativă încât nu mai încăpea loc de conformism. Asta era greu de dus pentru familia ei, care și așa abia funcționa emoțional, și cel mai ușor mod de a reacționa a fost să o exileze într-un ținut de gheață, unde ea și-a construit ziduri imaginare ca să își ascundă durerea neiubirii. A încercat să se prefacă că poate fi și ea la fel "ca toată lumea" când a îmbrăț