De Dimineaţă

...de la Gândul de Lemn: https://gandul-de-lemn.soldigo.com/

Discuţie la magazin, cu o tanti vânzătoare care de când o ştiu eu de aaaaaani de zile e mereu calmă şi cu zâmbetul pe buze. După ce facem schimbul obişnuit de "ce mai faci - bine - tu ce mai faci" o întreb: - Cum eşti tot timpul calmă şi fericită? Care-i secretul tău? Niciodată nu te-am văzut supărată. - Eu? Fericită? Calmă? - Da, de când te ştiu! - Nu ştiu, că nu mă văd! - Da, îţi spun eu! - Şi dacă m-ai vedea supărată ce-ai face? - Păi te-aş întreba ce e cu tine, de ce eşti supărată? - Şi m-ai putea ajuta cu ceva? m-a întrebat ea retoric, cu scop încuietor, dar eu am făcut o pauză... aproape că m-a prins în capcană, dar mi-am dat seama repede că uneori oamenilor le este de ajuns altceva şi i-am răspuns: - Păi, nu, dar te-aş asculta...

"familiarizându-ne cu ceea ce ne e dat să trăim, devenim vii, autentici :)" Emiliana Vereș Pe Emiliana o știu demult din mediul virtual, îi apreciam foarte mult creațiile și m-a inspirat să încerc broderia acum mulți mulți ani. Abia după ce am devenit mamă am început să îi văd și frumusețea criptată a sufletului ei. Cu adevărat mămicia mi-a deschis o portiță să văd comori ascunse până atunci ochiului meu rece. Balerini de pânză, salvați de Emiliana cu broderie cu flori: "textilul cedează ca oricare altă materie la un moment dat lupta cu rezistența zilnică o ducem fiecare de la materie până la spirit diferit e cumva treaba fiecăruia să o ia în direcția ce i se potrivește ce o nădăjduiește ce o găsește pe măsură posibil...probabil ca o gaură în papuc, pe balerini... teniși să nu poată fi mereu ascunsă/astupată de o broderie de o umplutură   poate îndemna la renunțare la descurajare la deșertăciune la eșec dar poate fi loc și de curaj

...surprins în timp ce tunde mărgelele de lână :)

Când vine vorba de mămicie am două viteze: Zâna Bună - răbdătoare şi iubitoare până la infinit, înţelegătoare, îndrăgostită de fiinţa aceasta uimitoare şi fascinantă care este copilul meu, creativă şi dornică de joacă, binevoitoare şi care îşi doreşte (în secret) şi alţi copii, zburdalnică şi care îşi face copilul să râdă în hohote, mângâietoare, ghicitoare de nevoi şi împlinitoare de nevoi, delicată şi atentă, încurajatoare, moale ca un nor de lână şi care nu are grijă de ea niciodată, doar de ceilalţi. Muma Pădurii - rade tot ce prinde-n cale, tună şi fulgeră, se răsteşte, nu are răbdare, zmuceşte, zminteşte şi alungă, trage, se-ncruntă, e severă şi pune o mie de reguli, nu mai vrea alţi copii - îi e de-ajuns zmeul acesta. Muma Pădurii ar vrea să fugă-n lume şi să se ascundă într-o peşteră întunecată. Azi mi-am dat seama, că Zâna cea Bună şi Muma Pădurii trebuie să se întâlnească într-o singură persoană! Când sunt blândă şi bună îmi lipseşte fermitatea, iar când sunt fermă îmi

Colierul pleacă la Iaşi. Mi-a plăcut aşa de mult cum a ieşit ambalarea, parcă era îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Am pus în pachet şi o bucată de dantelă parfumată cu picături de lavandă, să aibă purtătoarea şi o surpriză olfactivă când îl deschide :) Mi-era dor să mă bucur de chestiuţe mici. Abia acuma îmi dau seama cât de varză am fost toata iarna...

Timid, încet, fără şocuri mari, dar totuşi: creez modele noi. Mă joc cu nuanţele, mă joc cu ideile mai vechi.   Disponibile, în magazin.

În colţul meu cu lumină, unde fac poze la podoabe :)

Primăvară în inimă, cu ninsoare pe alocuri, dar în general soare :) Oricum, secretul e să stau cât mai mult timp pe afară şi să mă mişc!  

~ Mă ajută foarte mult, scrisul e printre puţinele modalităţi prin care pot comunica cu ceilalţi - ştiu că sunt câţiva prieteni care citesc aceste rânduri. Mă simt auzită. ~ Am foarte multe de spus, pentru că multă vreme nu am avut cui să îi vorbesc şi acum sunt ca o "scăpată de-acasă" de când cu internetul şi blogăreala. ~ Pentru că în secret îmi doresc să ştiu că nu sunt singura care trece prin încercările astea care mă tulbură peste măsură. ~ Uneori nu mai ştiu cum să strig după ajutor şi atunci scriu pe blog. ~ Îmi plac cuvintele, îmi place creaţia. Îmi dă un sens. Îmi împlineşte o parte din ceea ce sunt. ~ Aş vrea să inspir şi pe alţii să scrie despre partea mai puţin "publicată" a vieţii lor. Să demitizeze. Să prezinte viaţa, aşa cum e ea defapt. Ce cred ei despre viaţă. Epoca romantismului e apusă, nuferii, barca şi luna sunt expirate. E o sete de un nou romantism care să ne aprindă inima: realitatea şi sinceritatea, atâta cât o cunoşti acum. ~ Scrisul

Diponibil în magazin .

Acum ceva vreme i-am zis lui Ian că mă strădui să nu mai strig la el. Şi dacă cumva o să se mai întâmple, îl rog să îmi amintească să nu mai vorbesc aşa tare, să vorbesc mai încet. Asta s-o întâmplat acum vreo lună probabil şi am uitat complet. Azi o fost toată ziua mârâit şi mi-o miorlăit în creieri toată dimineaţa şi evident că pe la amiază m-or ajuns nervii şi am urlat la el că tot mocoşea uşa de la balcon în timp ce eu încercam să fac demâncare. Şi Ian o venit la mine şi mi-o zis: "Mami, nu vorbi aşa tare. Vorbeşte mai încet!" .... şi m-am calmat şi i-am mulţumit că mi-o adus aminte, mi-am cerut scuze pentru că am urlat... Deci da, orice lucru bun sădit în copil are rod cândva undeva, orice încercare de a sădi binele nu e în van.......

Tema de gândire pentru săptămâna asta: cum să pun limite în relaţii. Şi evident că nu gândesc doar de amorul artei, sunt din nou în situaţia în care un prieten sare gardul şi îmi invadează spaţiul cu bocancii... Lucru care mă face să mă simt agresată şi în acelaşi timp neputincioasă, căci nu ştiu să spun stop, nu ştiu cum opreşti un prieten dintr-un avânt care lui i se pare firesc şi îl trimiţi iară dincolo de gard. Şi nici nu ştiu cum să îl trimit dincolo de gard cu delicateţe, mai ales că îs măcinată de acel "o să se supere". Emisiunea asta a picat la ţanc: https://soundcloud.com/radio-trinitas/viata-de-familie-20-11-2016-limite-in-viata-de-familie-psiholog-dr-simona-ciobanu?in=radio-trinitas/sets/viata-de-familie#t=0:00 "stabilim graniţele fiinţei şi vindecăm graniţele fiinţei"

Am pus în magazin trei modele de coliere, îndrăgite de cliente: floarea soarelui, muzical şi grădina japoneză.