28 martie 2019

Cort pentru Ian

un loc al lui unde sa viseze

lemnul pregatit de Dan, panza natur bumbac si in - eu.

sunt bucuroasa cand mai fac si altceva 



22 martie 2019

Despre încurajare

Am nevoie de încurajari pe drum.

Încurajare nu înseamnă că cineva mă asigură că alegerile pe care le fac sunt cele "corecte", ci încurajare este atunci când cineva îmi ţine spatele. 

Am curaj să fac ceva, să merg pe un drum, atunci când ştiu că orice s-ar întâmpla - cineva nu mă va lăsa baltă, mă va primi şi reprimi în spaţiul lui interior, crezând în mine - crezând că pot să mă ridic din orice cădere. 

Simptomele lipsei de încurajare: tind să rămân acolo unde sunt, neriscând nimic, cu frică să trăiesc, nepunând în practica ideile noi, neînmulţind talantul, neurmându-mi visele, nemaiîncercând, speriat ca un iepure şi spinos ca un arici.

Deci, cum să îmi asigur spatele? :) 

Hmm... cum adică, pot singură să fac ceva în acest sens? Adica am eu puterea să fac CEVA care să mă încurajeze şi să îmi ţină spatele? Eu cred că da. Eu cred că pot ALEGE să mă las pe mâna lui Dumnezeu. El să îmi ţină spatele şi El să îmi fie curajul de pe drum. Poate chiar asta e credinţa: să îmi lansez corabia în mare şi să ţin mâinile pe cârmă, căci nu pot controla valurile-vânturile, dar pot deveni un bun navigator dacă am Cartea Cărţilor integrată în iţele fiinţei mele. 

Psalmul 120
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte.
Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.

18 martie 2019

Un loc unde nu bate vântul


De ce bat vânturi puternice? Mase de aer se mută din cauza diferențelor de temperatură, căutând armonizarea.

Când e armonie, tremurul şi căutările se liniştesc. Iar unde nu bate vântul puternic şi unde mai bat doar brize câteodată, acolo e loc bun să crească viaţa.

I walk the streets of Japan 'till I get lost
'Cause it doesn't remind me of anything.

Caut acum acel Japan - un loc pe acest pământ - care nu-mi mai retrezeste-retrăieşte trecutul şi unde vântul meu interior să adie doar, acolo să imi fac o vatră nouă. Japan acasă.

Acolo unde nu mai am motive să mă mai lupt cu ceea ce a fost şi pot să cresc ceea ce este. Ce este?

Bună întrebare. Ce este? Este lână, este broderie, este Dan şi Ian, este natură, este pictură. Este scris.

Se va împlini "de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup" şi voi pleca în drumul meu ştiind că "tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. " Domnul să mă "parentuiască" şi să mă mângâie de acum. Să mă înveţe căile Lui. El era mereu aici, gata să îmi dea Totul!...toată iertarea şi iubirea Lui, dar mâinile mele erau prea ocupate cu sacul trecutului. Sunt pregătită să las povara jos, ca să primesc darurile Lui.

8 martie 2019

O poveste de 8 martie

Să nu-ți faci chip cioplit... din durerea ta, din povestea ta tristă, și să nu i te închini ei. Să nu te identifici cu drama ta sau cel puțin să nu rămâi fixat. Ai posibilitatea de a scrie restul poveștii.

Cum ies din blocajul durerii care mă face să mă învârt în jurul copilăriei mele? Cum rescriu restul poveștii?

A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odată o fată pe nume Cenușăreasa, care nu a fost deloc acceptată de părinții și surorile ei. Pentru că era diferită. Pentru că o rotiță din mintea ei funcționa altfel. O rotiță care îi era și blestem și binecuvântare, căci era atât de creativă încât nu mai încăpea loc de conformism. Asta era greu de dus pentru familia ei, care și așa abia funcționa emoțional, și cel mai ușor mod de a reacționa a fost să o exileze într-un ținut de gheață, unde ea și-a construit ziduri imaginare ca să își ascundă durerea neiubirii. A încercat să se prefacă că poate fi și ea la fel "ca toată lumea" când a îmbrățișat o profesie de inginer, dar după câțiva ani, sufletul îi era sfâșiat. Chiar dacă familia ei părea că nu o mai exilează, nici nu îi puteau oferi dragoste. Totul era să nu ieși din tiparele prestabilite, ca să nu le trezești propriile dureri de copii neiubiți și neacceptați. Conformismul o făcea să aparțină clanului, dar clanul nu avea nimic de oferit. Era gol. De aceea i-a fost ușor să plece, căci nu avea nimic de pierdut. Sau vorba contemporanului nostru, Smiley: "n-ai cum să pierzi ce nu ai avut".

Atunci a hotărât să înoate împotriva valului și să încerce să trăiască autentic, după sufletul ei, creând lucrușoare cu mâinile ei. Încet încet se transformase în Albă ca Zăpada, își găsise refugiu departe de lume, în mijlocul pădurii, departe de clanul care îi producea doar suferința, și a stat acolo ani de zile în lumea mică și protejată a piticilor ei imaginari, care îi ofereau alinare și un loc ideal pentru creație. În acest loc l-a descoperit pe Dumnezeu și a început să aibă curajul să pășească din nou spre lume, a învățat că alături de El poate să facă față vieții reale. Cât de cât. :)

Și în drumul ei spre izvorul cu apă vie a descoperit că viața prinde sens. A înțeles că Dumnezeu o iubește dintotdeauna și clipă de clipă și astfel perspectivele i s-au schimbat. Inima i s-a umplut și abia acum a văzut că ea are valoare prin simplul fapt că există. Din Cenușăreasa neglijată, din Albă ca Zăpada izolată, eroina acestei povești s-a transformat într-un rock star cu misiune. Își redescoperise al doilea ei nume, o chema Elena acum, un nume perfect pentru o femeie care își are puterea de la Dumnezeu și care își recunoaște responsabilitatea pe care o are față de ceilalți: să îi ajute să își rescie poveștile lor dramatice. Elena își duce cântecul de slavă peste tot unde merge, spunându-le oamenilor că binele învinge întotdeauna răul. Îi ajută prin scris, prin încurajări, prin lucrul cu mâinile, abilitând oamenii la propriu și la figurat prin faptul că le arată că mereu au posibilitatea de a alege.

Da, nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, dar putem schimba felul cum reacționăm la evenimentele din propria poveste.

Iar cu clanul? Ce s-a întâmplat cu clanul? Asta vom vedea și vom înțelege într-un viitor episod din ... teleenciclopedia...