Convingeri greşite
Recunosc, am tendinţa să supra-analizez lucrurile. Îmi doresc foarte mult să înţeleg oamenii, situaţiile şi ajung să mă gândesc şi răs-gândesc până întorc clătita de 100 de ori şi mi se amestecă toate în cap. E şi asta o capcană... din dorinţa de a nu trăi inconştient şi de a nu lua totul de-a gata, dupa reţetistică, ajung să fac talmeş-balmeş din gânduri şi nu mai înţeleg nimic. Trebuie să accept CĂ NU POT ÎNŢELEGE TOTUL, că unele lucruri le voi face în viaţă fără să pot pricepe 100% însemnatatea lor şi că ASTA E PERFECT OK! Că pot duce o viaţă cu sens chiar dacă nu mi-s lămurite toate întrebările, că e recomandabil să cer părerea şi sfatul celor pe care îi consider mai înţelepti, mai trecuţi prin viaţă şi să iau cuvântul lor de bun...
Nevoia de a avea răspunsuri clare e defapt vârful unui iceberg, care ascunde sub apă un munte gigant de gheaţă cu numele: CONTROL. Capul meu defapt e condus de deviza "Cine ştie totul acela e în control, se poate apăra de pericole." Asta e clar o convingere pe care singură mi-am inoculat-o ca mecanism de supravieţuire, doar că vine la pachet cu anxietate multă şi deci nu mi-o mai trebuieşte... Anxietatea e starea aceea definita ca "grija de multe"... o stare care nu te lasă să trăieşti în pace chiar şi atunci când nu ai nici o problema în viaţă. Eu trăiesc aşa de aaaani şi aaaani şi nici nu ştiam că există alternativă. Pentru mine o zi normala e un amestec de frica, griji reale, griji imaginare... RAREORI linişte şi pace.
Pe dinafara nu se vede mereu. Faptul că glumesc mult, că vorbesc mult, că sunt sfătoasă, că vorbesc tare, că "trebuie să zic", astea toate nu sunt neaparat trăsăturile mele originale. Sunt simptome ale anxietăţii. De-aia voi face ce voi putea să îmi schimb convingerile greşite care nu mă lasă să trăiesc în pace, chiar şi pe timp de pace. Ce pun in loc de " trebuie să înţeleg totul ca să mă simt în siguranţă"?
- Îmi dau voie să simt trăirile, să nu le mai reprim, să le scriu în jurnal, să le mărturisesc. E mai important să îmi accept stările, decât să le supra-raţionalizez.
- Dumnezeu mă iubeste şi are grijă de mine, pot să mă încredinţez grijii Lui, El e ajutorul meu real, să nu îmi fac chip cioplit din cunoaştere.
Vreau să fac această înlocuire: să dau overthinkingul pe încrederea în Dumnezeu... în dragostea Lui, în mila Lui. Să mă încred în El ca într-un părinte bun.
Anunţ la mica publicitate:
"Dau anxietate cu vechime de peste 30 de ani pe binecuvântarea proaspătă a liniştii şi păcii lui Dumnezeu."
Nevoia de a avea răspunsuri clare e defapt vârful unui iceberg, care ascunde sub apă un munte gigant de gheaţă cu numele: CONTROL. Capul meu defapt e condus de deviza "Cine ştie totul acela e în control, se poate apăra de pericole." Asta e clar o convingere pe care singură mi-am inoculat-o ca mecanism de supravieţuire, doar că vine la pachet cu anxietate multă şi deci nu mi-o mai trebuieşte... Anxietatea e starea aceea definita ca "grija de multe"... o stare care nu te lasă să trăieşti în pace chiar şi atunci când nu ai nici o problema în viaţă. Eu trăiesc aşa de aaaani şi aaaani şi nici nu ştiam că există alternativă. Pentru mine o zi normala e un amestec de frica, griji reale, griji imaginare... RAREORI linişte şi pace.
Pe dinafara nu se vede mereu. Faptul că glumesc mult, că vorbesc mult, că sunt sfătoasă, că vorbesc tare, că "trebuie să zic", astea toate nu sunt neaparat trăsăturile mele originale. Sunt simptome ale anxietăţii. De-aia voi face ce voi putea să îmi schimb convingerile greşite care nu mă lasă să trăiesc în pace, chiar şi pe timp de pace. Ce pun in loc de " trebuie să înţeleg totul ca să mă simt în siguranţă"?
- Îmi dau voie să simt trăirile, să nu le mai reprim, să le scriu în jurnal, să le mărturisesc. E mai important să îmi accept stările, decât să le supra-raţionalizez.
- Dumnezeu mă iubeste şi are grijă de mine, pot să mă încredinţez grijii Lui, El e ajutorul meu real, să nu îmi fac chip cioplit din cunoaştere.
Vreau să fac această înlocuire: să dau overthinkingul pe încrederea în Dumnezeu... în dragostea Lui, în mila Lui. Să mă încred în El ca într-un părinte bun.
Anunţ la mica publicitate:
"Dau anxietate cu vechime de peste 30 de ani pe binecuvântarea proaspătă a liniştii şi păcii lui Dumnezeu."
Comentarii
Trimiteți un comentariu