De Dimineaţă

Recunosc, am tendinţa să supra-analizez lucrurile. Îmi doresc foarte mult să înţeleg oamenii, situaţiile şi ajung să mă gândesc şi răs-gândesc până întorc clătita de 100 de ori şi mi se amestecă toate în cap. E şi asta o capcană... din dorinţa de a nu trăi inconştient şi de a nu lua totul de-a gata, dupa reţetistică, ajung să fac talmeş-balmeş din gânduri şi nu mai înţeleg nimic. Trebuie să accept CĂ NU POT ÎNŢELEGE TOTUL, că unele lucruri le voi face în viaţă fără să pot pricepe 100% însemnatatea lor şi că ASTA E PERFECT OK! Că pot duce o viaţă cu sens chiar dacă nu mi-s lămurite toate întrebările, că e recomandabil să cer părerea şi sfatul celor pe care îi consider mai înţelepti, mai trecuţi prin viaţă şi să iau cuvântul lor de bun... Nevoia de a avea răspunsuri clare e defapt vârful unui iceberg, care ascunde sub apă un munte gigant de gheaţă cu numele: CONTROL. Capul meu defapt e condus de deviza "Cine ştie totul acela e în control, se poate apăra de pericole." Asta e c

 

E minunat cum noile înțelesuri pe care le dobândim crează haos la început, dar încet încet piesele de puzzle se așează la locul lor și după aaaaani de zile ni se relevă o realitate diferită și tot mai clară asupra a ceea ce am trăit... Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte?… Tu aşează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi-nţelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. fragmente din Glossă, M. Eminescu