Despre slăbit
Nu degeaba am făcut etichetă specială "SLĂBIRE", adică chiar e un subiect care îmi ocupă mulţi rami din cap. Numai anul acesta am încercat câteva metode, darămite anii trecuţi. Problema e ca orice aş face nu mă pot ţine pe termen lung. Cumva ăsta e scopul meu. Să găsesc o metodă de slăbire şi menţinere pe termen lung. Ceva care să îmi dea energie şi tonus, să mă hrănească şi să ajung în timp să nu mă mai gândesc la mâncare aşa de mult.
Am ajuns în punctul în care efectiv, după atâtea încercări, nu mai cred că pot reuşi să slăbesc. Şi totuşi, în pesimismul meu, eu tot mai ÎNCERC. Sunt o ciudată din punctul ăsta de vedere. De ce continui să încerc dacă am eşec după eşec? Din 2 motive:
1. Comparând cu anul trecut, mănânc mult mai multe legume, fructe şi în general un pic mai sănătos, deci toate încercările eşuate le pot contabiliza uşor la categoria: ANTRENAMENT. Că nu voi lua medalia de aur la Olimpiadă, asta am înţeles de mult. Dar dacă îs mai "rapidă" cu 30 de secunde faţă de anul trecut, atunci se numeşte că am făcut progres. Poate că la mine păşii sunt MIIIIIIICI FOAAAAAAAARTE MIIIIIIIICI, poate că aşa funcţionez eu.
2. Încă mai am entuziasmul şi credinţa că "de data asta". Deşi raţional nu cred (experienţa mi-a demonstrat că nu sunt în stare) e ceva în sufletul meu care zice: ăsta e răspunsul, de data asta o să reuşeşti! :))))
Am urmărit multă vreme video-urile şcolii de slăbit, în special cele despre fructe, combinarea alimentelor, ce să mănânci la cină şi acum încerc să aplic ce am aflat. Anul trecut nu eram în stare să mănânc fructe dimineaţa, acum pot şi îmi cade bine, nu mai am foamea aia nebună toată ziua, deci încercările aşa-zis eşuate au dat roade aici!
Eu sunt exemplul cel mai grăitor pentru citatul lui dr. John Berardi:
Doing things badly is a necessary precursor to doing them well.
So, answer honestly:
Can my ego take it? Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?
Am ajuns în punctul în care efectiv, după atâtea încercări, nu mai cred că pot reuşi să slăbesc. Şi totuşi, în pesimismul meu, eu tot mai ÎNCERC. Sunt o ciudată din punctul ăsta de vedere. De ce continui să încerc dacă am eşec după eşec? Din 2 motive:
1. Comparând cu anul trecut, mănânc mult mai multe legume, fructe şi în general un pic mai sănătos, deci toate încercările eşuate le pot contabiliza uşor la categoria: ANTRENAMENT. Că nu voi lua medalia de aur la Olimpiadă, asta am înţeles de mult. Dar dacă îs mai "rapidă" cu 30 de secunde faţă de anul trecut, atunci se numeşte că am făcut progres. Poate că la mine păşii sunt MIIIIIIICI FOAAAAAAAARTE MIIIIIIIICI, poate că aşa funcţionez eu.
2. Încă mai am entuziasmul şi credinţa că "de data asta". Deşi raţional nu cred (experienţa mi-a demonstrat că nu sunt în stare) e ceva în sufletul meu care zice: ăsta e răspunsul, de data asta o să reuşeşti! :))))
Am urmărit multă vreme video-urile şcolii de slăbit, în special cele despre fructe, combinarea alimentelor, ce să mănânci la cină şi acum încerc să aplic ce am aflat. Anul trecut nu eram în stare să mănânc fructe dimineaţa, acum pot şi îmi cade bine, nu mai am foamea aia nebună toată ziua, deci încercările aşa-zis eşuate au dat roade aici!
Eu sunt exemplul cel mai grăitor pentru citatul lui dr. John Berardi:
Doing things badly is a necessary precursor to doing them well.
So, answer honestly:
Can my ego take it? Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?
Or will I just hide behind cynicism, skepticism, tantrums,
distractions, or simply "that's the way I've always done it and I turned
out fine"?
Acetea fiind spuse, iată ce încerc acum:
mic dejun: fructe de câte ori simt nevoia până la prânz şi uneori mai adaug şi 1-2 linguri de nuci/seminţe hidratate
prânz: legume + proteine SAU legume + carbohidraţi complecşi (cartofi, pâine integrală, orez), ideea e să nu combin carbohidraţii complecşi cu proteinele
cină: un sălătoi sau un suc mare de legume
E într-un fel umillitor să continui să scriu aici altă şi altă metodă de slăbire pe care o încerc, după care urmează mereu dezumflarea odată cu eşecul... Şi totuşi, eu încerc să privesc din perspectiva unui jurnal de bord, din perspectiva încercării-eşuării-încercării... cumva aşa e viaţa... nu ştiu... Întrebarea lui Berardi e esenţială pentru mine: Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?
Sincer,nici eu nu cred ca o sa mai slăbesc prea curând. Îmi zice soțul meu acuma seara: ce obrăjori bucalati ai:)) vara aceasta m-am îngrășat 3,4 kg deși mi-am propus sa slăbesc. Efectiv nu îmi pot menține atenția pe mine, pe ce mănânc acum,etc. Eu cred ca ii din cauza ca nu am oglindă mare în casa și dacă nu ma vad, nici nu ma doare:))
RăspundețiȘtergere:)))) nu doare grăsimea, ai dreptate, iar ăsta e un dezavantaj :)))
Ștergere