Nota 10

Liceu. Ora de română - înot ca peşte-n apă, nu învăţ nimic, dar pricep totul şi analiza pe text e ceva ce-mi place să fac, sunt bună, merg şi la olimpiadă. Dă-mi textul şi-ţi comentez instant ce pricep din el. Doar că într-o zi, ceva ciudat se întâmplă, profa de română intră în clasă, ne spune să scoatem o foaie şi să răspundem la întrebarea "Ce înseamnă iubirea?". Parcă prinde sens şcoala şi unsă la suflet încep să scriu, simţindu-mă în elementul meu.

Vine ora următoare, vin rezultatele la "test". Mă mir că ni le-a adus înapoi corectate şi cu notă pe ele, mi se pare că e stupid să pui note pe o părere personală. Şi totuşi, primesc hârtia - luasem nota 9. Mă foiesc nedumerită şi mă uit la colegul din faţă care de obicei ia note de 7 şi văd că a primit 10. Sunt bulversată. Adică eu nu ştiu prea bine ce e iubirea şi colegul meu din faţă ştie... În pauză îi iau lucrarea colegului şi citesc acolo... pentru el iubirea e ceva ce te îmbată, te face să pluteşti, îţi vine să miroşi flori. În lucrarea mea iubirea e: grijă, respect, răbdare... Mă încovoi înăuntrul meu, eu care tânjesc atâta după iubire, tocmai eu am înţeles pe dos. Eu care doar asta visez... visez la cai verzi pe pereţi.

Întâmplarea asta a rămas întipărită în creierul meu ca o fantă nouă săpată fix în carnea creierului. Îmi e clar: nu ştiu ce e iubirea, sunt doar o maşină mecanică care nu simte.

Anii au trecut :)

Iubirea plutitoare şi îmbătătoare m-a prins şi pe mine, dar nu mi-a ţinut de cald în vremuri de conflict. M-am căsătorit şi am făcut un copil... Acum, după 12 ani împreună, nu mai am ce face cu declaraţii de dragoste şi emoţionalisme fără fond. Iubirea pentru soţul şi copilul meu este zero dacă nu îmi cultiv virtuţile grijii, al respectului, al răbdării. "Much harm has been done in the name of love, but no harm can be done in the name of respect" - Magda Gerber. Aşa că, dragă doamnă profesoară B., îmi dau singură nota 10 pe "test", pentru că după 15 ani am ajuns la aceiaşi concluzie ca în liceu...
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. "(Biblia, Corinteni 13)

Degeaba eşti îmbătat de hormoni, atracţie şi admiraţie pentru persoana iubită, dacă n-ai deprins darul de a răbda 10 ani să trăieşti lângă ea. Îndrăgostirea vine şi pleacă aleatoriu şi nu ţine la drum lung. O poţi alunga sau o poţi primi, dar virtuţile pe care ţi le clădeşti în numele iubirii - acestea rămân şi le prefer acestora în locul vinului dulce.

În acelaşi timp, e greu de dus această revelaţie, pentru că îmi arată că îs cam foaaaarte la început de drum pe calea iubirii. Dar dacă vreau, asta înseamnă că lucrez şi că ceeeva-ceeeva se mişcă în mine, spre schimbare... nu?

la 20 de ani ... foarte "supărată" :)