Liceu. Ora de română - înot ca peşte-n apă, nu învăţ nimic, dar pricep totul şi analiza pe text e ceva ce-mi place să fac, sunt bună, merg şi la olimpiadă. Dă-mi textul şi-ţi comentez instant ce pricep din el. Doar că într-o zi, ceva ciudat se întâmplă, profa de română intră în clasă, ne spune să scoatem o foaie şi să răspundem la întrebarea "Ce înseamnă iubirea?". Parcă prinde sens şcoala şi unsă la suflet încep să scriu, simţindu-mă în elementul meu. Vine ora următoare, vin rezultatele la "test". Mă mir că ni le-a adus înapoi corectate şi cu notă pe ele, mi se pare că e stupid să pui note pe o părere personală. Şi totuşi, primesc hârtia - luasem nota 9. Mă foiesc nedumerită şi mă uit la colegul din faţă care de obicei ia note de 7 şi văd că a primit 10. Sunt bulversată. Adică eu nu ştiu prea bine ce e iubirea şi colegul meu din faţă ştie... În pauză îi iau lucrarea colegului şi citesc acolo... pentru el iubirea e ceva ce te îmbată, te face să pluteşti, îţi vine