31 mai 2018

THE SHIFT

După cum zice Aurel Tămaş în cântarea lui: "Când eram mai mic nu știam nimic și trăiam în lume mult mai fericit..." :-) Aș putea parafraza: "Când eram mai mic nu știam nimic, dar am găsit un subterfugiu care să mă facă aparent fericit..."

Eram la grădiniță și îmi aduc aminte cât de lăudată era o colega de-a mea pentru desenele pe care le făcea. Erau mereu postate pe afișier și în special îmi aduc aminte cum desenase o mămică într-o rochie lungă, mov, cum împingea un cărucior. Eram absolut fermecată de abilitățile ei. Și în acel moment, mi-l aduc aminte perfect, pe coridorul întunecos al grădiniței, am decis că voi începe să desenez și eu frumos... Și astfel o să fiu apreciată (ceea ce în căpșorul meu de copil era egal cu iubirea). Aşa, mi-am cultivat asiduu această latură, fără să îi prind neapărat subtiltățile, fără să fiu cu adevărat înzestrată spre artă. Pentru asta, înțeleg eu acum, e nevoie să ai un simț fin și curat, să fii cumva vulnerabil în mod voluntar. Ori eu începeam să desenez frumos, dar eram total opusul unui artist - eram închisă emoțional. Ca să nu mai simt durere. Așa cum zice Madonna în melodia "Frozen" - "You're frozen when your heart's not open". E doar un mecanism de apărare. Cum să creezi din starea asta? Nu se poate. Ca să poată intra inspirația și bucuria, trecuie să deschizi aceiași ușa pe care intră și durerea.

Am avut momente răzlețe de deschidere a inimii în care am reușit să transform durerea în artă, dar asta destul de târziu, pe la finalul liceului, prin facultate.



Ca să rezum totul în cuvinte simple, o mare parte din timp desenam pentru a impresiona și foarte puțin din timp desenam cu adevărat. Dar ce nu am înțeles eu, e că deși am fost apreciată pentru ce făceam, niciodată nu am simțit că sunt iubită. Dar când nu ai nimic altceva, aprecierea poate fi un sentiment care te menține pe linia de plutire. Te menține într-o stare de supraviețuire emoțională aproape demnă...

Când m-am întors spre credință (pe la 27 de ani) am avut revelația fraudei pe care o trăiam. A fost sfâșietor, mi se lua și surogatul meu de iubire. Desenam și cream podoabe pentru un strop de ceva imaginar, care nu-mi umplea inima.

Cream ca să primesc, dar nu mi se împlinea aşteptarea.

"Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această misiune terapeutică..." C. Brâncuşi

Apoi am citit undeva, poate tot la Brâncuşi, că a face artă înseamnă a dărui şi am meditat multă vreme la asta, simţind o luminiţă salvatoare, dar nu înţelegeam "care-i treaba". Şi Steinhardt zicea "dăruind vei dobândi" şi mi-am stors creierii şi tot n-am desluşit. Apoi am citit pe internet povestea unui erou care spunea: "I exist not to be loved and admired, but to love and act. It is not the duty of those around me to love me. Rather, it is my duty to be concerned about the world, about man." Janusz Korczak


...şi părintele Ioachim
"Și, desigur, cea mai importantă schimbare pe care noi o putem face, constă în faptul că trebuie să încetăm să ne facem pe noi înșine centrul vieții noastre și să îi socotim așa pe Dumnezeu și pe apropele. Așadar, țelul pocăinței este să ieși din limitele sinelui tău."

"De voi depinde ce alegeți. De voi depinde dacă vreți să trăiți ca și cum ați fi înconjurate de nori de furtună sau dacă vreți ca soarele să vă lumineze calea către Dumnezeu. Alegerea noastră nu ne schimbă starea fizică, dar modifică lumea noastră duhovnicească."

...şi cuvintele Mântuitorului: "Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii."   (Matei 7, 12)

Mă simt pregătită să încep să dau. Să dau pentru ca să aduc bucurie. Un fel de întrecere cu mine însămi şi cu lumea: câtă bucurie pot să dau? aş putea şi mai multă? Toate abilităţile mele să conveargă spre asta: cât adevăr, câtă autenticitate şi câtă bucurie pot să aduc celor din jur prin creaţia pe care o fac?

Vreau să fac trecerea de la cerşetoare la boieroaică 😎
Şi trăiam în lume mult mai fericit,
https://Versuri.ro/w/4ko1

28 mai 2018

Blocaje, crize, exasperări

Sunt într-o perioadă de criză tranziţie. Încerc să dau tot ce am mai bun şi să îmi pun toate abilităţile pe masă cu scopul de a face micuţa mea meşteşugărie să funcţionze ca un job: cu orar, cu un venit constant pe care să mă pot baza. Toate mi se pun la încercare şi parcă nimic nu mai e clar. Într-un fel e normal, atunci când eşti în schimbare să fie totul tulbure, dar incertitudinea asta e îngrozitoare. Totuşi, trebuie să recunosc că e terenul propice să crească ceva. Numai când toate îs scăpate de sub control, mai este vreo şansă să îmi fie mintea şi inima deschisă spre noi înţelesuri.

Îmi aduc aminte la început, când postam un obiect handmade, scriam ceva de genul: "lucrat cu drag". Defapt era lucrat cu chin şi disperare, era lucrat cu o mie de întrebări în spate, cu entuziasm la fel de mare ca şi îndoiala.  Acum, dacă ar fi să fiu sinceră când postez un nou produs ar trebui să scriu: "lucrat cu firul cel mai vulnerabil din mine". Firul acela absolut dureros, împletit din marea lecţie a vieţii mele - "că nu e nevoie să fac lucruri extraordinare ca să fiu vrednică de iubire" - şi firul bucuriei creaţiei, firul îndoielii, asumării că s-ar putea să nu fiu înţeleasă, cu firul că poate de mâine va trebui să renunţ la toate acestea, cu firul speranţei că poate nu e nevoie să duc singură povara unui drum ISTOVITOR, cu firul incertitudinii "cu ce-mi plătesc facturile", cu firul "că asta am făcut în ultimii 10 ani şi îmi place şi dacă aş câştiga la lotto aş face asta pe gratis în continuare". Şi nu de puţine ori, firul e împletit cu lacrimi. Dar, HEY, ASTA E VIAŢA!

https://de-dimineata.soldigo.com/

27 mai 2018

Roada Duhului

„Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Gal. 5:22-23).

21 mai 2018

Reconsiderare plan de slăbit

Dimineaţa, la prânz şi seara acelaşi lucru:
- salată mare de crudităţi + o proteină + un dressing

Salata poate conţine combinaţii de:
 - morcovi daţi pe răzătoarea fină
- varză tăiată măruuuunt
- ardei tăiaţi cât mai mărunţi, să nu te simţi iepure când rumegi bucăţile mari
- castraveţi daţi pe răzătoarea mare
- roşii cubuleţe
- puţină rădăcină de ţelină dată pe răzătoarea fină (e foarte aromată)

Proteina:
- carne
- brânzeturi
- ouă fierte
- peşte în sos tomat - are dressingul inclus :D 

Dressing
- sos tomat
- iaurt
- puţin ulei obţinut prin presare la rece

Am schimbat strategia pentru că am observat că mâncarea gătită, în special cartofii, mă face să mă simt obosită şi mereu flămândă, spre deosebire de vegetalele crude care îmi dau o senzaţie de prospeţime, energie şi îmi ţin de saţ mai multa vreme (au multe fibre + nefiind procesate termic sunt mai hrănitoare).

Încă sunt începătoare, deci mai am de învăţat reţete de dressinguri necalorice şi în timp mai trebuie să introduc şi alte crudităţi (sfeclă? ridiche? gulie? salată verde? spanac?) şi seminţe hidratate.

Mai pot adăuga dacă simt nevoia şi o felie de pâine integrală sau o lipie.

În rest, apă multă, cafea decofeinizată, fără dulciuri.

17 mai 2018

Despre fragilitate

Fragilitatea asta care mă caracterizează îmi oglindeşte cumva stadiul de firişor abia zărit din pământ. Acum trebuie doar să am răbdare să mai prindă vigoare? Cu ce uzi plăntuţa să crească mai zdravănă? Cu poruncile lui Dumnezeu...

Când viaţa îmi aduce o situaţie grea în faţă, o persoană agresivă sau pasiv agresivă, sau o încurcătură... atunci se vede cât de creştină sunt! Câtă iubire, câta înţelegere, câtă înţelepciune, răbdare am... Fragilitatea asta arată că toate cele enumerate sunt miiiiici şi de multe ori lipsesc cu desăvârşire...

Mai ales cu persoanele pasiv agresive e cel mai complicat. Genul acela de îmbârligăceală, genul acela de om care te pedepseşte pentru că nu îi bifezi aşteptările, care-ţi induce vinovăţie în numele unui virtuţi pe care el consideră că o posedă. Dar nu pot să nu remarc silverliningul situaţiei, cu "ajutorul" acestor persoane văd tot mai clar capcanele în care am căzut în trecut şi sunt pe punctul de a re-cădea dacă nu învăţ ÎNŢELEPCIUNEA.

Concluzie?
Tot ce ni se întâmplă e spre binele nostru.

Concluzie 2
Atâta mai am de învăţat în viaţa asta!

Concluzie 3
Diana, e timpul să te maturizezi.

16 mai 2018

Colier "Luna de miere"

M-am căsătorit cu un buchet de lăcrămioare în mână, dar după ceremonie am primit un buchet de nu-mă-uita... Colierul se numeşte "Luna de miere" şi am folosit o tehnica nouă de broderie în relief, câteva flori mari albastre au petalele ţesute. 





15 mai 2018

Colier Leagăn



Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.

Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele
şi ochii înroşiţi de neodihnă.

Pierdut - m-am întrebat:
Soare,
cum mai simţi nebuna bucurie
de-a răsări?

Şi-n dimineaţa-aceea fără somn
cum colindam cu paşi de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Păianjenii-şi ţeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.

L-am privit cu gândul larg deschis.
Era leagănul
în care-o mână-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn şi poate-ntâiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.

Eram aşa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
Aiurind, mă căutam în leagănul bătrân
cu mâinile pe mine însumi
- ca prunc.


Lucian Blaga, Leagănul

14 mai 2018

Dieta Diana

- Ca să slăbesc trebuie musai să fiu în deficit caloric. Nu există alt răspuns, deşi l-am căutat intens ani de zile :))  Întrebarea este: ce fel de nutriţie m-ar ajuta să rămân în deficit caloric câteva luni de zile până dau jos kilogramele în plus? Răspunsul este unul personalizat.

- De exemplu o dietă aflată în deficit caloric, dar plină de dulciuri este groaznică pentru că îţi induce o stare de foame continuă. Din contră, o dietă plină de legume, în special proaspete, te hrăneşte la nivel celular, nu îţi creşte brusc insulina şi deci senzaţia de foame este sub control. Deasemenea, dulciurile sunt alimente dense caloric, dar cu puţine sau deloc elemente nutritive, spre deosebire de morcovi de exemplu, care sunt nevinovaţi caloric şi chiar plini de fibre, vitamine şi minerale.

- E necesar să găsesc cauzele îngrăşării în primul rând: multe dulciuri între mese? porţii mari de mâncare? mâncat pe fond emoţional? consum excesiv de grăsimi? învăţată să mă satur cu multă pâine versus a mă sătura cu multe legume? am o viaţă sedentară? am un gol în viaţă care se cere mereu umplut - o latură a vieţii, o valoare sau un sens pe care nu îl onorez? sunt foarte stresată/anxioasă şi singurul mod de a mă calma pe care îl cunosc este mâncatul? am devenit indulgentă din cauza oboselii? renunţ la măncat sănătos de îndată ce am călcat strâmb cu alimentaţia, pe principiul "totul sau nimic"? mănânc foarte repede?

- Răspunsul la toate întrebările de mai sus este "Da". De la începutul anului am început să lucrez la unele obiceiuri şi am rezultate bune la mâncatul încet, porţionarea alimentelor în farfurie, mănânc mult mai puţină pâine, dar mai multe legume. Lucrez şi pe partea emoţională. Obiceiurile se schimbă înceeeet, dar ştiinţa spune că este posibil ca neuronii să îşi formeze noi conexiuni, creierul are potenţial de a se re-mapa după noile obiceiuri, după noile paradigme de gândire, doar că trebuie PRACTICĂ!! Sunt o enciclopedie de cunoştinţe de slăbit, dar majoritatea nu sunt puse în practică, deci e egal cu zero.

- Dieta Diana e un experiment, e o "parodie" după Dieta Rina (foarte populară, dar pe termen lung nu cred că e benefică pentru ceea ce scriam mai sus, remaparea creierului după obişnuinţe sănătoase de mâncat). Dieta mea constă în:
- mic dejun: fructe şi legume proaspete din 2 în 2 ore - cum lucrez de acasă, îmi permit asemenea răsfăţuri
- prânz: farfurie echilibrată, legume şi verdeţuri 2-3 pumni, cereale (pâine, orez, paste) 1 căuc de mână, proteine 1-2 palme (fără degete), grăsimi 1 deget
- cina: 1/2 din prânz

Alte informaţii despre Dieta Diana:
- nu mănânc între mese, dar dacă e musai şi musai atunci am voie un morcov crud sau un fruct
- beau apă mai multă
- durează 90 zile
- încerc să fiu mai activă, măcar să fiu harnică prin casă :) ideal ar fi un pic de alergare
- bănuiesc că deficitul caloric (fără să calculez) va veni din mic dejunul raw + cina frugală
- e un experiment, o combinaţie de informaţii adunate în ultimul an, voi nota cum decurge
- am observat că gustul amar mă ajută să îmi taie foamea între mese, aşa că o să beau cafea decofeinizată, fără zahăr, fără lapte, doar aşa simplă, fierbinte 🖤

Revin cu observaţii.

10 mai 2018

Despre învăţare

Am fost azi la un eveniment de coaching, a fost super revelator, poate zilele astea or să mai curgă şi alte clarităţi. Până la ora asta am tras concluziile:
- am tot felul de convingeri implementate din copilărie şi care nu-mi servesc deloc, mă trag în jos şi mă sabotează atunci când vreau să îmi onorez valorile
- cunoştinţele fără acţiune sunt egale cu zero, sunt doar vorbărie
- ca să îmi simt sufletul împlinit va trebui să merg constant la evenimente de învăţare (pe diverse teme) şi chiar eu să organizez ateliere de creaţie, să îi învăţ pe alţii ceea ce ştiu eu.


Referitor la ultimul subpunct, învăţarea de la alţii şi dăruirea mai departe a ceea ce am învăţat e o latură pe care am neglijat-o complet, dar care simt că e foaaaarte importantă pentru mine. Asta îmi lipseşte foarte mult! E esenţială! Trebuie să o fac să se întâmple! Simt că pe partea asta de creaţie am de dat, chiar dacă cunoştinţele mele sunt sincopate în urma "studiului" autodidact şi răzleţ :-) Totuşi, nimic nu se compară cu lucrul făcut cu pasiune, cu ardere, cu convingere, cu luptă, cu progrese, cu entuziasm... şi astea ar putea compensa lipsurile.


8 mai 2018

Concluzia zilei de ieri

Să nu uit de rugăciune, e apa care umple toate golurile, puterea care schimbă cursul râurilor, e o uşă deschisă în fortăreaţă, e mângâiere wireless pentru inima aproapelui.