11 aprilie 2018

Update program

De ceva vreme simt ca am ajuns la capătul iubirii mele. Nu mai e nimic: mă uit la vârful picioarelor şi văd doar o prăpastie fără fund. Ceea ce numeam eu "iubire" era un minunat hedonism îmbrăcat în straie sentimentale. Şi asta nu te poate duce departe. Perăntingul ăsta mă pune în situaţia de a "utiliza" iubire la fiecare pas - şi :)) din proprie experienţă vă spun că nu poţi mima iubirea forever!

Anul trecut de ziua mea o prietenă mi-a urat să mă maturizez (!) şi s-ar putea ca acuma chiar să i se împlinească urarea. Poate că dorinţa de a depăşi stadiul de iubire-de-dragul-propriei-plăceri spre o iubire-adevărată care are în centru pe Dumnezeu şi e orientată cu fineţe spre aproapele meu... poate că asta e maturizarea. Şi trecerea asta e lucidă, grea, dureroasă şi simt că tre' operaţie pe cord deschis. Firea veche e puternică, are obiceiuri bine bătute în cuie în experienţă de peste 30 de ani..

Iubirea asta beta, pe care o presimt şi aş vrea să o downloadez în toate soft-urile cu care funcţionez, este o pace împlinitoare şi e chiar plapuma ce mi-am comandat-o mai demult când am vrut să am pace chiar şi în faţa greutăţilor.

..........................................................

De obicei când mergeam pe stradă şi vedeam de departe că urmează să trec pe lânga oameni dubioşi, mi se făcea inima cât un purice şi aveam un mic atac de panică la gândul că o să se ia de mine, o să îmi spună lucruri urâte, o să mă tragă de haine... pentru că asta merit... sunt un om atât de oribil încât asta merit. Şi prietenii mei sau alţi oameni de treabă nu fac asta cu mine pentru că sunt îngăduitori... Dar ceva o făcut click în capul meu (sau în inima mea? nu ştiu cine a fost primul, creierul sau inima :) ) mi-am dat seama că dincolo de orice lucru urât sau frumos sau bun sau greşit pe care l-am făcut, îl fac sau îl voi mai face... valoarea mea ca om este dată de existenţa mea - ca fiinţă creată şi iubită de Dumnezeu. Şi gândul ăsta e CEL MAI MARE SCUT în faţă a ceea ce mi se întâmplă.

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă iau dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut. 
M. Eminescu 

Iubirea lui Dumnezeu mă ocroteşte şi chiar dacă mă întâlnesc pe stradă cu oameni dubioşi, o să ştiu că sunt iubibilă şi că ei se iau de mine pentru au probleme, nu pentru că merit asta. Nu se pot atinge de perla ce-am decoperit-o.

..........................................

Am găsit şi manual de implementare a soft-ului, cartea părintelui Ioachim Parr:

Schiarhimandrit Ioachim Parr

"Şi, dacă sora ta intră în casă în această stare, purtând înăuntrul ei flacăra iadului, poţi, oare, încerca să stingi focul cu foc? De ce să intri în conflict? De ce să nu stingi acest foc cu apa dragostei? Poate, pentru că tu nu ai pur şi simplu această dragoste?"

"Când iubiţi, nimeni nu vă poate jigni, pentru că voi ştiţi adevărul despre voi însevă."

"[...] semnul iubirii voastre pentru Dumnezeu şi al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa voastră este bucuria. Aşadar, unde vă este bucuria?"

"Și, desigur, cea mai importantă schimbare pe care noi o putem face, constă în faptul că trebuie să încetăm să ne facem pe noi înșine centrul vieții noastre și să îi socotim așa pe Dumnezeu și pe apropele. Așadar, țelul pocăinței este să ieși din limitele sinelui tău."

"De voi depinde ce alegeți. De voi depinde dacă vreți să trăiți ca și cum ați fi înconjurate de nori de furtună sau dacă vreți ca soarele să vă lumineze calea către Dumnezeu. Alegerea noastră nu ne schimbă starea fizică, dar modifică lumea noastră duhovnicească."

"Sfinții Părinți ne spun că viața sufletului este înăuntrul omului, în inima lui, și nimic nu se poate atinge de ea, nimic nu-i poate face vreun rău, daca noi înșine nu îngăduim acestui lucru să se întâmple. Numai ce îngaduiți voi sa pătrundă în inima voastră poate să vă distrugă sau să vă facă mai bune."

"Adeseori, noi ne framântăm, ne enervăm, ne îngrijjorăm, socotind că pricina acestor simțăminte sunt lucrurile care ni se întâmplă, dar nu este așa, noi înșine îngăduim ca aceste trăiri să devină o parte din noi."

"Puterea de a mulțumi ne dăruiește puterea de a iubi."


Încă nu am terminat cartea, dar îmi vine să subliniez pe fiecare pagină un nou citat care mă ajută să pricep cum stă treaba cu versiunea beta a iubirii. Îmi urez succes, partea naivo-idealisto-optimistă din mine speră să mi se lipească ceva din cele citite :)

2 comentarii:

  1. Îți mulțumesc pentru aceste rânduri! Îți doresc sănătate și o primăvară caldă!

    RăspundețiȘtergere