30 ianuarie 2018

Omagiu iluziilor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -

E vremea rozelor ce mor.

Rondelul rozelor ce mor
de Alexandru Macedonski

29 ianuarie 2018

Meditaţia zilei

"I exist not to be loved and admired, but to love and act. It is not the duty of those around me to love me. Rather, it is my duty to be concerned about the world, about man." Janusz Korczak


26 ianuarie 2018

Valurile-marea


- Da, şi am visat o căsuţă de paie pe plajă în care o să stau şi iarna şi vara.
- Şi mai e cineva în ea?
- Suntem doar noi doi, aa şi marea.
- Păi şi nu intră apa în casuţă când e furtună?
- Nu, când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm pe valuri...

"Marea" - Vama Veche
 
 
 

trufe contemporane


21 ianuarie 2018

Despre viaţă - 2

Îmi măsor valoarea mea ca om în iubirea celorlalţi pentru mine şi ajung să trăiesc pe un continuu roler coaster, cu emoţii puternice, greu de gestionat: chiar şi bucuria e paralizantă, mă alienează de realitate şi mă copleşeşte.

Singura care aduce pace în acest carusel este conştiinţa că Dumnezeu mă iubeşte. Asta aş vrea să-mi fie fundaţia stabilă pe care îmi trăiesc fiecare zi în parte şi la care mă reîntorc de câte ori mă pierd în griji. Când am conştiinţa asta, atunci aşteptările de la ceilalţi se sucesc la 180 grade şi pretenţiile faţă de ei se transformă în atenţie la nevoile lor. Când paharul meu e plin de conştiinţa iubirii lui Dumnezeu, eu mă simt completă în imperfecţiunea mea şi în plus găsesc ce să dau altora. Când am conştiinţa că Dumnezeu mă iubeşte, am totul. Am linişte, am speranţă, am valoare prin simpla mea existenţă şi deci nu mai am nevoie să fiu validată prin lucruri efemere. Faptul că Dumnezeu mă iubeşte doar pentru că exist mă responsabilizează, nu mă face să mă mândresc: şi pe cei din jurul meu îi iubeşte la fel!!! Şi îmi arată spre ce iubire trebuie să tind faţă de ei din jur.


20 ianuarie 2018

Despre viaţă - 1

Îmi trăiesc viaţa măsurându-mi valoarea ca om în funcţie de cât sunt de iubită de apropiaţii mei. Mi-am creat astfel teren perfect pentru suferinţă - iubirea lor fluctuează, uneori se retrage şi deseori se exprimă în alt limbaj decât al meu. Când vine bărbatul de la lucru şi, fără să scoată o vorbă, pune salariul şi bonurile pe masă, îngândurat şi distant, după ce a muncit o lună în frig, ştii că e gestul maxim de iubire pe care îl poate face. Şi nu doar atât - e un gest absolut eroic, căci îşi sacrifică timpul şi pasiunile, pentru a aduce bani şi stabilitate în familie - şi atunci nu mă mai aştept să se îndrepte spre mine cu gesturi romantice demne de filme patetice "Tânăr şi neliniştit" şi îi văd tăria sufletului, fac ţăndări toate pretenţiile mele pudrate.... şi nu mai aştept să primesc mângâiere, căci am primit-o deja prin luxul ce mi se oferă - să lucrez ce-mi place, din confortul căldurii de acasă. Dar până am ajuns la aceste concluzii măreţe am trecut prin multă durere...  durerea ruperii de fantezie şi primire a realităţii.

"Oooh, life... is bigger, bigger than you!"


5 ianuarie 2018

Nichita

La început când încă mai purtam
pe suflet coaja de var a sufletului
credeam şi speram
iubind să fiu iubit.
Mai târziu când dădeam din trup
ca dintr-o aripă
în sângerosul aer, mi-am zis:
dacă pot să iubesc mi-e destul
şi mi-este surâs
şi mi-este vis
dacă pot să iubesc.
La urmă, la umbră
am cântat:
dacă cineva poate să iubească
e împărat
dacă cineva este iubit
e infinit şi dacă există iubire
din goluri se naşte plinul.

Lambada, N. Stănescu

Târziu Te-am iubit

„Târziu Te-am iubit, frumusețe, atât de veche și atât de nouă, târziu Te-am iubit! Căci iată, Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, Te căutam pe Tine și, în urâțenia mea, mă năpusteam asupra lucru­rilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine! Și mă țineau departe de Tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în Tine.
M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, Ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după Tine, Ți-am simțit gustul, iar acum mi-e sete și mi-e foame de Tine! M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea Ta!
Când voi fi strâns legat de Tine, cu întreaga mea ființă, pentru mine nu vor mai exista niciodată durerea și chinul; viața mea va fi cu adevărat vie, căci va fi în întregime plină de Tine. Pe cel ce îl umpli Tu îl ușurezi, dar eu, fiindcă nu sunt cu totul plin de Tine, pentru mine însumi sunt o povară.”


(Fericitul Augustin, „Confesiuni”, cartea a X-a, cap. XXVII)



1 ianuarie 2018

Citate din Jurnalul Fericirii

"Credinţa ne dă bucurie pentru că ne pune brusc de acord cu ce este real."

"Operaţia de curăţire nu cere aşadar o recreaţie, ci numai o exorcisare, o dezvrăjire."

"Aşa fiind, credinţa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înţeles al cuvântului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului şi lepădarea iluziilor. De aceea şi cere smerenie, de aceea pune biserica atât de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decât de a renunţa la închipuiri."

 "N-au şi învinşii, zăpăciţii şi ghinioniştii dreptul la mângâiere?"

 "Sfinţii sunt limita. După ei însă vin eroii şi apoi seniorii şi-n urmă iată şontâcăiesc şi îndrăzneţii binelui, cam ridicoli, cam gâfâitori, care nici ei nu-s de lepădat."

N. Steinhardt

Mesaj de Anul Nou

de la o prietenă, mi-a plăcut, vi-l transmit şi vouă:

"Un 2018 bun, în care să simţim binecuvântarea lui Dumnezeu şi în care să-i putem mulţumi în fiecare zi pentru ceea ce încercăm să devenim!"