7 iunie 2018

Mini colecţie Naturista

Podoabe în culori telurice, pentru femeia care nu aparţine urbanului în totalitate. Ea e o mică amazoană cu inima atinsă de acea neîmblânzire, de acel factor wild - deloc savage :) - şi poartă mici expediţii de cucerire a liniştii prin păduri, pajişti, munţi...

Reset

Am avut câteva săptămâni bune, cu mâncat sănătos şi aşa cum mi-am propus (salate din multe legume raw + proteină), după care nu mai ştiu ce s-a întâmplat (viaţa?!) şi am revenit la mâncatul la întâmplare. Mi-a scăzut energia din nou şi sunt iar în punctul zero.

Dar mă apuc din nou de aceiaşi Dietă Diana. De ce? Pentru că e singurul plan care mă energizează în timp ce mânânc mai puţin ca de obicei şi simt că mă hrănesc cu adevărat. Şi e singurul program în care nu am pofte nebune de dulciuri sau să mă apuce vreo foame nebună între mese.

De ce am deraiat? Pentru că deşi e super simplu să faci salate crude, totuşi, trebuie să mergi la aprozar, să cumperi legumele, să le speli, sa le cureţi şi să le tai. Undeva în procesul ăsta m-am lenevit (sunt expertă) şi bulgărele s-a pornit la vale şi iată-mă-s de unde am plecat. Aparent. Îs totuşi mai deşteaptă cu o greşeală. Şi mai bogată în experienţă... zise ea şi se mângâie pe cap. Cineva trebuie să mă aline şi acuma îs eu la rând.

Aşa că o iau de la capăt, de mâine reîncep opraţiunea SZALATTA!  

1 iunie 2018

31 mai 2018

THE SHIFT

După cum zice Aurel Tămaş în cântarea lui: "Când eram mai mic nu știam nimic și trăiam în lume mult mai fericit..." :-) Aș putea parafraza: "Când eram mai mic nu știam nimic, dar am găsit un subterfugiu care să mă facă aparent fericit..."

Eram la grădiniță și îmi aduc aminte cât de lăudată era o colega de-a mea pentru desenele pe care le făcea. Erau mereu postate pe afișier și în special îmi aduc aminte cum desenase o mămică într-o rochie lungă, mov, cum împingea un cărucior. Eram absolut fermecată de abilitățile ei. Și în acel moment, mi-l aduc aminte perfect, pe coridorul întunecos al grădiniței, am decis că voi începe să desenez și eu frumos... Și astfel o să fiu apreciată (ceea ce în căpșorul meu de copil era egal cu iubirea). Aşa, mi-am cultivat asiduu această latură, fără să îi prind neapărat subtiltățile, fără să fiu cu adevărat înzestrată spre artă. Pentru asta, înțeleg eu acum, e nevoie să ai un simț fin și curat, să fii cumva vulnerabil în mod voluntar. Ori eu începeam să desenez frumos, dar eram total opusul unui artist - eram închisă emoțional. Ca să nu mai simt durere. Așa cum zice Madonna în melodia "Frozen" - "You're frozen when your heart's not open". E doar un mecanism de apărare. Cum să creezi din starea asta? Nu se poate. Ca să poată intra inspirația și bucuria, trecuie să deschizi aceiași ușa pe care intră și durerea.

Am avut momente răzlețe de deschidere a inimii în care am reușit să transform durerea în artă, dar asta destul de târziu, pe la finalul liceului, prin facultate.



Ca să rezum totul în cuvinte simple, o mare parte din timp desenam pentru a impresiona și foarte puțin din timp desenam cu adevărat. Dar ce nu am înțeles eu, e că deși am fost apreciată pentru ce făceam, niciodată nu am simțit că sunt iubită. Dar când nu ai nimic altceva, aprecierea poate fi un sentiment care te menține pe linia de plutire. Te menține într-o stare de supraviețuire emoțională aproape demnă...

Când m-am întors spre credință (pe la 27 de ani) am avut revelația fraudei pe care o trăiam. A fost sfâșietor, mi se lua și surogatul meu de iubire. Desenam și cream podoabe pentru un strop de ceva imaginar, care nu-mi umplea inima.

Cream ca să primesc, dar nu mi se împlinea aşteptarea.

"Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această misiune terapeutică..." C. Brâncuşi

Apoi am citit undeva, poate tot la Brâncuşi, că a face artă înseamnă a dărui şi am meditat multă vreme la asta, simţind o luminiţă salvatoare, dar nu înţelegeam "care-i treaba". Şi Steinhardt zicea "dăruind vei dobândi" şi mi-am stors creierii şi tot n-am desluşit. Apoi am citit pe internet povestea unui erou care spunea: "I exist not to be loved and admired, but to love and act. It is not the duty of those around me to love me. Rather, it is my duty to be concerned about the world, about man." Janusz Korczak


...şi părintele Ioachim
"Și, desigur, cea mai importantă schimbare pe care noi o putem face, constă în faptul că trebuie să încetăm să ne facem pe noi înșine centrul vieții noastre și să îi socotim așa pe Dumnezeu și pe apropele. Așadar, țelul pocăinței este să ieși din limitele sinelui tău."

"De voi depinde ce alegeți. De voi depinde dacă vreți să trăiți ca și cum ați fi înconjurate de nori de furtună sau dacă vreți ca soarele să vă lumineze calea către Dumnezeu. Alegerea noastră nu ne schimbă starea fizică, dar modifică lumea noastră duhovnicească."

...şi cuvintele Mântuitorului: "Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii."   (Matei 7, 12)

Mă simt pregătită să încep să dau. Să dau pentru ca să aduc bucurie. Un fel de întrecere cu mine însămi şi cu lumea: câtă bucurie pot să dau? aş putea şi mai multă? Toate abilităţile mele să conveargă spre asta: cât adevăr, câtă autenticitate şi câtă bucurie pot să aduc celor din jur prin creaţia pe care o fac?

Vreau să fac trecerea de la cerşetoare la boieroaică 😎
Şi trăiam în lume mult mai fericit,
https://Versuri.ro/w/4ko1

28 mai 2018

Blocaje, crize, exasperări

Sunt într-o perioadă de criză tranziţie. Încerc să dau tot ce am mai bun şi să îmi pun toate abilităţile pe masă cu scopul de a face micuţa mea meşteşugărie să funcţionze ca un job: cu orar, cu un venit constant pe care să mă pot baza. Toate mi se pun la încercare şi parcă nimic nu mai e clar. Într-un fel e normal, atunci când eşti în schimbare să fie totul tulbure, dar incertitudinea asta e îngrozitoare. Totuşi, trebuie să recunosc că e terenul propice să crească ceva. Numai când toate îs scăpate de sub control, mai este vreo şansă să îmi fie mintea şi inima deschisă spre noi înţelesuri.

Îmi aduc aminte la început, când postam un obiect handmade, scriam ceva de genul: "lucrat cu drag". Defapt era lucrat cu chin şi disperare, era lucrat cu o mie de întrebări în spate, cu entuziasm la fel de mare ca şi îndoiala.  Acum, dacă ar fi să fiu sinceră când postez un nou produs ar trebui să scriu: "lucrat cu firul cel mai vulnerabil din mine". Firul acela absolut dureros, împletit din marea lecţie a vieţii mele - "că nu e nevoie să fac lucruri extraordinare ca să fiu vrednică de iubire" - şi firul bucuriei creaţiei, firul îndoielii, asumării că s-ar putea să nu fiu înţeleasă, cu firul că poate de mâine va trebui să renunţ la toate acestea, cu firul speranţei că poate nu e nevoie să duc singură povara unui drum ISTOVITOR, cu firul incertitudinii "cu ce-mi plătesc facturile", cu firul "că asta am făcut în ultimii 10 ani şi îmi place şi dacă aş câştiga la lotto aş face asta pe gratis în continuare". Şi nu de puţine ori, firul e împletit cu lacrimi. Dar, HEY, ASTA E VIAŢA!

https://de-dimineata.soldigo.com/

27 mai 2018

Roada Duhului

„Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Gal. 5:22-23).

21 mai 2018

Reconsiderare plan de slăbit

Dimineaţa, la prânz şi seara acelaşi lucru:
- salată mare de crudităţi + o proteină + un dressing

Salata poate conţine combinaţii de:
 - morcovi daţi pe răzătoarea fină
- varză tăiată măruuuunt
- ardei tăiaţi cât mai mărunţi, să nu te simţi iepure când rumegi bucăţile mari
- castraveţi daţi pe răzătoarea mare
- roşii cubuleţe
- puţină rădăcină de ţelină dată pe răzătoarea fină (e foarte aromată)

Proteina:
- carne
- brânzeturi
- ouă fierte
- peşte în sos tomat - are dressingul inclus :D 

Dressing
- sos tomat
- iaurt
- puţin ulei obţinut prin presare la rece

Am schimbat strategia pentru că am observat că mâncarea gătită, în special cartofii, mă face să mă simt obosită şi mereu flămândă, spre deosebire de vegetalele crude care îmi dau o senzaţie de prospeţime, energie şi îmi ţin de saţ mai multa vreme (au multe fibre + nefiind procesate termic sunt mai hrănitoare).

Încă sunt începătoare, deci mai am de învăţat reţete de dressinguri necalorice şi în timp mai trebuie să introduc şi alte crudităţi (sfeclă? ridiche? gulie? salată verde? spanac?) şi seminţe hidratate.

Mai pot adăuga dacă simt nevoia şi o felie de pâine integrală sau o lipie.

În rest, apă multă, cafea decofeinizată, fără dulciuri.

17 mai 2018

Despre fragilitate

Fragilitatea asta care mă caracterizează îmi oglindeşte cumva stadiul de firişor abia zărit din pământ. Acum trebuie doar să am răbdare să mai prindă vigoare? Cu ce uzi plăntuţa să crească mai zdravănă? Cu poruncile lui Dumnezeu...

Când viaţa îmi aduce o situaţie grea în faţă, o persoană agresivă sau pasiv agresivă, sau o încurcătură... atunci se vede cât de creştină sunt! Câtă iubire, câta înţelegere, câtă înţelepciune, răbdare am... Fragilitatea asta arată că toate cele enumerate sunt miiiiici şi de multe ori lipsesc cu desăvârşire...

Mai ales cu persoanele pasiv agresive e cel mai complicat. Genul acela de îmbârligăceală, genul acela de om care te pedepseşte pentru că nu îi bifezi aşteptările, care-ţi induce vinovăţie în numele unui virtuţi pe care el consideră că o posedă. Dar nu pot să nu remarc silverliningul situaţiei, cu "ajutorul" acestor persoane văd tot mai clar capcanele în care am căzut în trecut şi sunt pe punctul de a re-cădea dacă nu învăţ ÎNŢELEPCIUNEA.

Concluzie?
Tot ce ni se întâmplă e spre binele nostru.

Concluzie 2
Atâta mai am de învăţat în viaţa asta!

Concluzie 3
Diana, e timpul să te maturizezi.

16 mai 2018

Colier "Luna de miere"

M-am căsătorit cu un buchet de lăcrămioare în mână, dar după ceremonie am primit un buchet de nu-mă-uita... Colierul se numeşte "Luna de miere" şi am folosit o tehnica nouă de broderie în relief, câteva flori mari albastre au petalele ţesute. 





15 mai 2018

Colier Leagăn



Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.

Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele
şi ochii înroşiţi de neodihnă.

Pierdut - m-am întrebat:
Soare,
cum mai simţi nebuna bucurie
de-a răsări?

Şi-n dimineaţa-aceea fără somn
cum colindam cu paşi de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Păianjenii-şi ţeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.

L-am privit cu gândul larg deschis.
Era leagănul
în care-o mână-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn şi poate-ntâiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.

Eram aşa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
Aiurind, mă căutam în leagănul bătrân
cu mâinile pe mine însumi
- ca prunc.


Lucian Blaga, Leagănul

14 mai 2018

Dieta Diana

- Ca să slăbesc trebuie musai să fiu în deficit caloric. Nu există alt răspuns, deşi l-am căutat intens ani de zile :))  Întrebarea este: ce fel de nutriţie m-ar ajuta să rămân în deficit caloric câteva luni de zile până dau jos kilogramele în plus? Răspunsul este unul personalizat.

- De exemplu o dietă aflată în deficit caloric, dar plină de dulciuri este groaznică pentru că îţi induce o stare de foame continuă. Din contră, o dietă plină de legume, în special proaspete, te hrăneşte la nivel celular, nu îţi creşte brusc insulina şi deci senzaţia de foame este sub control. Deasemenea, dulciurile sunt alimente dense caloric, dar cu puţine sau deloc elemente nutritive, spre deosebire de morcovi de exemplu, care sunt nevinovaţi caloric şi chiar plini de fibre, vitamine şi minerale.

- E necesar să găsesc cauzele îngrăşării în primul rând: multe dulciuri între mese? porţii mari de mâncare? mâncat pe fond emoţional? consum excesiv de grăsimi? învăţată să mă satur cu multă pâine versus a mă sătura cu multe legume? am o viaţă sedentară? am un gol în viaţă care se cere mereu umplut - o latură a vieţii, o valoare sau un sens pe care nu îl onorez? sunt foarte stresată/anxioasă şi singurul mod de a mă calma pe care îl cunosc este mâncatul? am devenit indulgentă din cauza oboselii? renunţ la măncat sănătos de îndată ce am călcat strâmb cu alimentaţia, pe principiul "totul sau nimic"? mănânc foarte repede?

- Răspunsul la toate întrebările de mai sus este "Da". De la începutul anului am început să lucrez la unele obiceiuri şi am rezultate bune la mâncatul încet, porţionarea alimentelor în farfurie, mănânc mult mai puţină pâine, dar mai multe legume. Lucrez şi pe partea emoţională. Obiceiurile se schimbă înceeeet, dar ştiinţa spune că este posibil ca neuronii să îşi formeze noi conexiuni, creierul are potenţial de a se re-mapa după noile obiceiuri, după noile paradigme de gândire, doar că trebuie PRACTICĂ!! Sunt o enciclopedie de cunoştinţe de slăbit, dar majoritatea nu sunt puse în practică, deci e egal cu zero.

- Dieta Diana e un experiment, e o "parodie" după Dieta Rina (foarte populară, dar pe termen lung nu cred că e benefică pentru ceea ce scriam mai sus, remaparea creierului după obişnuinţe sănătoase de mâncat). Dieta mea constă în:
- mic dejun: fructe şi legume proaspete din 2 în 2 ore - cum lucrez de acasă, îmi permit asemenea răsfăţuri
- prânz: farfurie echilibrată, legume şi verdeţuri 2-3 pumni, cereale (pâine, orez, paste) 1 căuc de mână, proteine 1-2 palme (fără degete), grăsimi 1 deget
- cina: 1/2 din prânz

Alte informaţii despre Dieta Diana:
- nu mănânc între mese, dar dacă e musai şi musai atunci am voie un morcov crud sau un fruct
- beau apă mai multă
- durează 90 zile
- încerc să fiu mai activă, măcar să fiu harnică prin casă :) ideal ar fi un pic de alergare
- bănuiesc că deficitul caloric (fără să calculez) va veni din mic dejunul raw + cina frugală
- e un experiment, o combinaţie de informaţii adunate în ultimul an, voi nota cum decurge
- am observat că gustul amar mă ajută să îmi taie foamea între mese, aşa că o să beau cafea decofeinizată, fără zahăr, fără lapte, doar aşa simplă, fierbinte 🖤

Revin cu observaţii.

10 mai 2018

Despre învăţare

Am fost azi la un eveniment de coaching, a fost super revelator, poate zilele astea or să mai curgă şi alte clarităţi. Până la ora asta am tras concluziile:
- am tot felul de convingeri implementate din copilărie şi care nu-mi servesc deloc, mă trag în jos şi mă sabotează atunci când vreau să îmi onorez valorile
- cunoştinţele fără acţiune sunt egale cu zero, sunt doar vorbărie
- ca să îmi simt sufletul împlinit va trebui să merg constant la evenimente de învăţare (pe diverse teme) şi chiar eu să organizez ateliere de creaţie, să îi învăţ pe alţii ceea ce ştiu eu.


Referitor la ultimul subpunct, învăţarea de la alţii şi dăruirea mai departe a ceea ce am învăţat e o latură pe care am neglijat-o complet, dar care simt că e foaaaarte importantă pentru mine. Asta îmi lipseşte foarte mult! E esenţială! Trebuie să o fac să se întâmple! Simt că pe partea asta de creaţie am de dat, chiar dacă cunoştinţele mele sunt sincopate în urma "studiului" autodidact şi răzleţ :-) Totuşi, nimic nu se compară cu lucrul făcut cu pasiune, cu ardere, cu convingere, cu luptă, cu progrese, cu entuziasm... şi astea ar putea compensa lipsurile.


8 mai 2018

Concluzia zilei de ieri

Să nu uit de rugăciune, e apa care umple toate golurile, puterea care schimbă cursul râurilor, e o uşă deschisă în fortăreaţă, e mângâiere wireless pentru inima aproapelui.

29 aprilie 2018

Slăbire

Blogul acesta nu mai e demult despre handmade, deşi aşa a început. E un mini jurnal în care-mi însemnez gânduri, trăiri, experienţe de viaţă. Am nevoie de un locşor unde să îmi contorizez demersurile mele cu alimentaţia sănătoasă şi mişcarea, şi aş încerca aici, să văd dacă ar putea funcţiona - ca mod de conectare cu alţii cu aceleaşi preocupări.

Ţelul meu este să slăbesc 10-15 kg, să obţin mai multă energie, vitalitate, să îmi formez obiceiuri sănătoase pentru toată viaţa şi să învăţ să îmi "tratez" durerile şi altfel decât cu mâncare. Durerile sufleteşti.

Planul meu e simplu: 

- 3 mese echilibrate pe zi
- alergare de 3-4 ori pe săptămână
- fără zahăr, miere, patiserie
- mişcare în timpul zilei prin: activităţi casnice, plimbări
- apă mai multă
- să folosesc hunger scale
- mâncat încet

Minunica Sfântului Nectarie

Pe la începutul săptămânii trecute, mă durea gâtul îngrozitor de tare, mă cocoşam de durere la o simplă înghiţire de apă. Aveam o stare de "vreau să mă ascund sub plapumă toată ziua". Dar asta nu se putea, cu băieţelul acasă,  şi el în recuperare după o boală a copilăriei, dar suficient de energic încât să aibă nevoie de un părinte apt. Un paracetamol m-a ajutat,  am fost funcţională câteva ore,  apoi nici asta nu m-a mai ajutat. Am încercat leacuri băbeşti şi spray-uri şi bomboane de gât,  toate or fost apă de ploaie. Seara îmi venea să plâng, nu puteam nici să adorm şi a doua zi urma să merg în starea asta la analize, cu copilul dupa mine şi apoi la doctor după reţetă şi să am grijă de copil toată ziua. Mă tot zvârcoleam frustrată în pat, cu durerea şi îngrijorarea pentru a doua zi.  Mi-a trecut prin cap să citesc acatistul Sfântului Nectarie de pe telefon. Dupa ce l-am citit m-am liniştit şi am dormit câteva ore. M-am trezit în mijlocul nopţii,  am citit iar acatistul şi am mai dormit câteva ore. Dimineaţa m-am trezit cu gâtul horror,  dar nu aveam voie nici să mănânc, nici să beau apă înainte de analize... L-am trezit pe Ian şi ne-am dus la analize. Apoi am mers la farmacie, am luat Nurofen Forte şi mi-a luat din durere câteva ore. Pe la 11 mi-au venit rezultatele pe e-mail, ne-am dus la un printer în cartier să avem hârtia la mână când o să mergem la doctor. Pe drum spre casă,  Ian se dădea cu trotineta. La un moment dat s-a oprit lângă o tufă de păpădii şi a început să culeagă: "una pentru tine, una pentru tati, una pentru mine". Era aşa de fericit! În altă zi oarecare aş fi fost sătulă de rolul de mamă până la ora aia şi m-ar fi durut gâtul de la prea mult urlat la el... Ziua a trecut apoi după rutina obişnuită şi seara mi-am dat seama că toată ziua am avut linişte,  am avut înţelegere şi empatie faţă de Ian,  am ştiut şi am şi fost capabilă să gestionez situaţiile care au aparut cu el (de obicei ŞTIU ce am de facut, dar NU POT). A fost o zi bună!  

Concluzia mea e că Sfântul a făcut nişte minunele cu mine,  m-a întărit în tot ceea ce era neputinţă pentru mine pentru a putea face faţă zilei. Nu a făcut să dispară problema de tot, dar a alinat-o, m-a întărit în neputinţe şi până la urmă asta face un părinte bun cu copilul său: îl susţine să poate trece încercarea, astfel îşi creşte rezilienţa în faţa adversităţilor vieţii şi, în plus, ei îşi întăresc relaţia...

Domnul nostru Hristos când a fost răstignit a trebuit să simtă toată durerea, nu s-a luat paharul de la El,  dar virtuţile L-au ajutat să reziste. Deci dacă noi suntem chemaţi să fim ca El,  atunci nu vom fi scutiţi de greutăţi şi dureri în viaţa asta, dar trebuie să ne întărim în virtuţi, cu ajutorul Lui, pentru a putea rezista. Ca şi oameni care ne dorim să fim creştini,  să îl urmăm pe Hristos,  avem parte de toate greutăţile lumii,  fără privilegii speciale, dar nu suntem SINGURI şi asta face toată diferenţa.  Avem Biserica,  duhovnicii care ne învaţă iubirea,  rugăciunea care ne întăreşte,  avem un TATĂ,  nu suntem orfani.

21 aprilie 2018

O perspectivă sănătoasă

"We are not here for happiness, which is a mask, we’re not here for sadness, which is a mask, we’re here for gratitude and love, which is the truth.

When you have gratitude and love, you also become certain and present.

The four greatest healers on the planet, I call them the four cardinal pillars of healing, is gratitude and love of the heart, certainty and presence of the mind."

Dr. John Demartini

11 aprilie 2018

Update program

De ceva vreme simt ca am ajuns la capătul iubirii mele. Nu mai e nimic: mă uit la vârful picioarelor şi văd doar o prăpastie fără fund. Ceea ce numeam eu "iubire" era un minunat hedonism îmbrăcat în straie sentimentale. Şi asta nu te poate duce departe. Perăntingul ăsta mă pune în situaţia de a "utiliza" iubire la fiecare pas - şi :)) din proprie experienţă vă spun că nu poţi mima iubirea forever!

Anul trecut de ziua mea o prietenă mi-a urat să mă maturizez (!) şi s-ar putea ca acuma chiar să i se împlinească urarea. Poate că dorinţa de a depăşi stadiul de iubire-de-dragul-propriei-plăceri spre o iubire-adevărată care are în centru pe Dumnezeu şi e orientată cu fineţe spre aproapele meu... poate că asta e maturizarea. Şi trecerea asta e lucidă, grea, dureroasă şi simt că tre' operaţie pe cord deschis. Firea veche e puternică, are obiceiuri bine bătute în cuie în experienţă de peste 30 de ani..

Iubirea asta beta, pe care o presimt şi aş vrea să o downloadez în toate soft-urile cu care funcţionez, este o pace împlinitoare şi e chiar plapuma ce mi-am comandat-o mai demult când am vrut să am pace chiar şi în faţa greutăţilor.

..........................................................

De obicei când mergeam pe stradă şi vedeam de departe că urmează să trec pe lânga oameni dubioşi, mi se făcea inima cât un purice şi aveam un mic atac de panică la gândul că o să se ia de mine, o să îmi spună lucruri urâte, o să mă tragă de haine... pentru că asta merit... sunt un om atât de oribil încât asta merit. Şi prietenii mei sau alţi oameni de treabă nu fac asta cu mine pentru că sunt îngăduitori... Dar ceva o făcut click în capul meu (sau în inima mea? nu ştiu cine a fost primul, creierul sau inima :) ) mi-am dat seama că dincolo de orice lucru urât sau frumos sau bun sau greşit pe care l-am făcut, îl fac sau îl voi mai face... valoarea mea ca om este dată de existenţa mea - ca fiinţă creată şi iubită de Dumnezeu. Şi gândul ăsta e CEL MAI MARE SCUT în faţă a ceea ce mi se întâmplă.

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă iau dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut. 
M. Eminescu 

Iubirea lui Dumnezeu mă ocroteşte şi chiar dacă mă întâlnesc pe stradă cu oameni dubioşi, o să ştiu că sunt iubibilă şi că ei se iau de mine pentru au probleme, nu pentru că merit asta. Nu se pot atinge de perla ce-am decoperit-o.

..........................................

Am găsit şi manual de implementare a soft-ului, cartea părintelui Ioachim Parr:

Schiarhimandrit Ioachim Parr

"Şi, dacă sora ta intră în casă în această stare, purtând înăuntrul ei flacăra iadului, poţi, oare, încerca să stingi focul cu foc? De ce să intri în conflict? De ce să nu stingi acest foc cu apa dragostei? Poate, pentru că tu nu ai pur şi simplu această dragoste?"

"Când iubiţi, nimeni nu vă poate jigni, pentru că voi ştiţi adevărul despre voi însevă."

"[...] semnul iubirii voastre pentru Dumnezeu şi al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa voastră este bucuria. Aşadar, unde vă este bucuria?"

"Și, desigur, cea mai importantă schimbare pe care noi o putem face, constă în faptul că trebuie să încetăm să ne facem pe noi înșine centrul vieții noastre și să îi socotim așa pe Dumnezeu și pe apropele. Așadar, țelul pocăinței este să ieși din limitele sinelui tău."

"De voi depinde ce alegeți. De voi depinde dacă vreți să trăiți ca și cum ați fi înconjurate de nori de furtună sau dacă vreți ca soarele să vă lumineze calea către Dumnezeu. Alegerea noastră nu ne schimbă starea fizică, dar modifică lumea noastră duhovnicească."

"Sfinții Părinți ne spun că viața sufletului este înăuntrul omului, în inima lui, și nimic nu se poate atinge de ea, nimic nu-i poate face vreun rău, daca noi înșine nu îngăduim acestui lucru să se întâmple. Numai ce îngaduiți voi sa pătrundă în inima voastră poate să vă distrugă sau să vă facă mai bune."

"Adeseori, noi ne framântăm, ne enervăm, ne îngrijjorăm, socotind că pricina acestor simțăminte sunt lucrurile care ni se întâmplă, dar nu este așa, noi înșine îngăduim ca aceste trăiri să devină o parte din noi."

"Puterea de a mulțumi ne dăruiește puterea de a iubi."


Încă nu am terminat cartea, dar îmi vine să subliniez pe fiecare pagină un nou citat care mă ajută să pricep cum stă treaba cu versiunea beta a iubirii. Îmi urez succes, partea naivo-idealisto-optimistă din mine speră să mi se lipească ceva din cele citite :)

22 martie 2018

Doing things badly

de la dr. John Berardi: 

Doing things badly is a necessary precursor to doing them well.
So, answer honestly:
Can my ego take it? Can I be okay with sucking at something for an uncomfortably long time before there's a chance I'll be good?
Or will I just hide behind cynicism, skepticism, tantrums, distractions, or simply "that's the way I've always done it and I turned out fine"?

Colier


8 martie 2018

Sămânţa bunătăţii

Mi-a picat fisa în noaptea asta de insomnie, că perioada asta ultimă, de recalibrare a universului meu interior cu realitatea, a fost una pesimist încrâncenată. Am simţit furie, dez-amăgire cât cuprinde, durere, confuzie. Iar astă seară am realizat durerea mea ascunsă: tânjeala mea după afecţiune. O tânjeală veche de când lumea mea, o tânjeală pe care cei din jur pot să mi-o catalizeze din când în când, temporar, dar izvorul mereu seacă şi mă lasă în pustiu-pustiu-pustiu. E tulburător să cauţi să-ţi împlineşti nevoia de afecţiune prin cei din jur... nu poţi face ca pisicile, să-ţi pui o blană mângâiabilă, să îţi iei torcăreala şi să te înfigi cu capul în mâna celor din jur, cu mustăţile de divă care va lua ce i se cuvine... Şi totuşi, nu putem singuri să ne mângâiem spinarea blănoasă, avem nevoie de oameni!

Dar dacă, DACĂ!!, dăruind voi dobândi, şi sămânţa bunătăţii ce-aş putea să o sădesc în cineva se va reflecta înapoi ca dintr-o oglindă şi aşa primesc mângâiere cu toate suratele ei la pachet: milă, duioşie, prietenie, tandreţe, căldură... asta-asta trebuie să înţeleg eu. Unde e sămânţa bunătăţii şi unde o găsesc. Cheia!!!

"Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii."   (Matei 7, 12)

14 februarie 2018

Paradoxurile copilăriei

La grădi Ian învaţă să coloreze în contur. E cel mai haotic colorator din toată grupa, că pot face comparaţie cu celelalte desene puse pe afişier. Dar mi se pare cel mai extraordinar dintre toţi :)) - simptom de mamă! Nu ştie colora în contur după regulile de grădiniţă, colorează în toate direcţiile, deci după norme ar însemna că ar trebui sa primească o notă mică pentru munca lui. Dovadă că nu a primit steluţă pe desen.

Eu văd expresivitate, dinamism, libertate, viziune :))

Daaaaar!!!  Daaaaar!! Din senin, copilul meu a desenat un contur foaaaarte frumos de inimă aseară. Deci concluzia mea este că " If you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid".
Ian, 2 ani şi 11 luni

9 februarie 2018

Mucegaiuri

"Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."

"Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere."


T. Arghezi

 


30 ianuarie 2018

Omagiu iluziilor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -

E vremea rozelor ce mor.

Rondelul rozelor ce mor
de Alexandru Macedonski

29 ianuarie 2018

Meditaţia zilei

"I exist not to be loved and admired, but to love and act. It is not the duty of those around me to love me. Rather, it is my duty to be concerned about the world, about man." Janusz Korczak