Despre toamnă

"Autumn shows us how beautiful it is to let things go."

 La începutul anului mi-am dorit să înțeleg cât mai bine cuvântul "împăcare" - împăciuire - în pace. În primăvară am învățat să lupt, să prind puteri noi, să îmi amintesc că există renaștere, că exista speranță. În vară am simțit din plin mângâierea soarelui, a iubirii, a vindecării, a bucuriei. Iar acum simt că începe un nou ciclu... A venit iar toamna care aduce la început multă frumusețe, ca mai apoi să te inunde cu durere... a venit iar anotimpul care mă obligă să mă întoarc la introspecție și la curățire generală. În fiecare toamnă parcă învăț să renunț la părticele din mine de dragul dragului de familie. Și acele părticele sunt doar pojghițe care acoperă frumusețea a ceea ce caut eu cu disperare: frumusețea păcii.

Nu prea mai cred în fericire... am ajuns să cred că fericirea - ori e o eroare din cauză de naivitate, ori am definit-o foarte greșit până acum. Viața e mereu formată din bune și rele, bucurie și tristețe, situații grele și vremuri ușoare... dar ceea ce (m-a învățat și Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt) îmi doresc acum e să ajung să am pace, să simt greutatea păcii - ca o plapumă călduroasă, peste orice îmi va aduce viața. Asta-i adevărata binecuvântare.