Jurnal de mămicie
Acum ceva vreme i-am zis lui Ian că mă strădui să nu mai strig la el. Şi
dacă cumva o să se mai întâmple, îl rog să îmi amintească să nu mai
vorbesc aşa tare, să vorbesc mai încet. Asta s-o întâmplat acum vreo
lună probabil şi am uitat complet. Azi o fost toată ziua mârâit şi mi-o
miorlăit în creieri toată dimineaţa şi evident că pe la amiază m-or
ajuns nervii şi am urlat la el că tot mocoşea uşa de la balcon în timp
ce eu încercam să fac demâncare. Şi Ian o venit la mine şi mi-o zis:
"Mami, nu vorbi aşa tare. Vorbeşte mai încet!" .... şi m-am calmat şi
i-am mulţumit că mi-o adus aminte, mi-am cerut scuze pentru că am
urlat... Deci da, orice lucru bun sădit în copil are rod cândva undeva,
orice încercare de a sădi binele nu e în van.......
Sa stii ca noi nu ne rastim la copil...,,aproape" niciodata! :)) Noi suntem mame perfecte, calme, intelegatoare, intelepte. (GLUMESC!)
RăspundețiȘtergereM-aş bucura să fie aşa, aş ştii că uite, domnule, se poate! :)
Ștergere