aş putea face ceva

Discuţie la magazin, cu o tanti vânzătoare care de când o ştiu eu de aaaaaani de zile e mereu calmă şi cu zâmbetul pe buze. După ce facem schimbul obişnuit de "ce mai faci - bine - tu ce mai faci" o întreb:
- Cum eşti tot timpul calmă şi fericită? Care-i secretul tău? Niciodată nu te-am văzut supărată.
- Eu? Fericită? Calmă?
- Da, de când te ştiu!
- Nu ştiu, că nu mă văd!
- Da, îţi spun eu!
- Şi dacă m-ai vedea supărată ce-ai face?
- Păi te-aş întreba ce e cu tine, de ce eşti supărată?
- Şi m-ai putea ajuta cu ceva? m-a întrebat ea retoric, cu scop încuietor, dar eu am făcut o pauză... aproape că m-a prins în capcană, dar mi-am dat seama repede că uneori oamenilor le este de ajuns altceva şi i-am răspuns:
- Păi, nu, dar te-aş asculta...

Comentarii

  1. Nu stiu daca ai vazut filmul "Bridge of Spies", e un film din 2015, bazat pe fapte reale de la finalul celui de-al doilea razboi mondial.
    Unul din personajele principale e un spion rus cazut in mana americanilor. Filmul, practic, descrie situatiile primejdioase prin care trece avocatul sau american (care era sufletist, etic), jucat de Tom Hanks, pentru a face un schimb de prizonieri (rusii sa cedeze un american in schimbul spionului).
    Situatia spionului este la limita, altii in locul lui ar fi fost disperati ca vor muri (americanii il dispretuiau, rusii il considerau tradator). Dar el, mereu cand era intrebat daca nu ii e frica, daca nu e disperat sau macar ingrijorat, spunea: "Would it help?".
    Asa si cu vanzatoarea, fix la cuvintele "Would it help?" m-am gandit cand am citit ultima ei replica. De multe ori parca mai bine te concentrezi la ce e de facut cand te retragi in tine, avandu-l ca sfatuitor pe Dumnezeu si cel mult cea mai apropiata persoana de suflet. Dar suntem diferiti si, deci reactionam diferit.
    Insa mi s-a parut simpatic ca dialogul m-a facut sa ma gandesc la acea replica din film. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu aş pune şi o alta întrebare:
      "Does it help" să disimulezi mereu ce se întâmplă în interiorul tău?

      Ștergere
    2. Pe mine ma ajuta mai mult decat sa povestesc altora, poate de aceea am rezonat cu personajul din film.

      Ștergere
    3. Dar nu disimulare e cuvantul potrivit - asa pare ca m-as comporta fals.
      Ci mai mult "tainuire", "tacere", fara sa doresc sa las vreo impresie frumoasa celor din jur. Asa reusesc sa trec mai bine peste diverse greutati. Parca atunci cand le povestesc si altora, se dubleaza povara lor. De aceea pastrez pentru mine sau il tulbur pe singurul om cel mai apropiat sufleteste de mine. Dar mult de atat nu zic.
      Ma gandeam ca poate si vanzatoarea o fi la fel. Nu e nicio virtute, e doar un mod de a reactiona. Suntem diferiti.

      Ștergere
    4. :) înţeleg tăinuirea şi tăcerea, dacă asta te ajută. Ioana, mulţumesc că mi-ai comentat pe blog, am să mă gândesc la ce mi-ai scris.

      Ștergere
  2. Cred ca persoanele care nu se exteriorizeaza sunt foarte puternice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, putere în sensul că ai impresia că deţii controlul asupra ta şi ceilalţi nu pot ajunge la tine. Eu personal nu mai consider bună această putere, prefer slăbiciunea...

      Ștergere
  3. Pe mine soticismul de a nu spune ce am m-a dus la diferite probleme emotionale. Cunosc persoane carora eu le zic "easy comes, easy goes", spun ce ii enerveaza, framanta, supara, tipa, au iesiri din astea in peisaj, apoi sunt bine mersi, ferciti, n-au angoase, dorm noaptea linistiti... sunt de parere ca e bine si sa spui, dar intr-un context protejat, cum spunea Ioana mai sus, cand spui cand si cui nu trebuie, se dubleaza povara suferintei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că unii oameni nu îşi spun problemele şi supărările pentru că defapt acestea sunt cele care îi apropie pe oameni şi îi dezgoleşte. Ca să ţii la distanţă pe cineva e suficient să nu arăţi partea vulnerabilă din tine. O metodă de a te proteja.

      Oare nu o fi vreun mecanism pe care îl învăţăm de mici? Ce ne ajută să supravieţuim în viaţă? interiorizarea sau exteriorizarea? Şi cădem într-o extremă, ori tăcem, ori ne răcorim prosteşte pe la toţi, şi continuăm ca adulţi să facem la fel?... că altceva nu ştim?

      zic, nu ştiu...

      Ștergere
    2. Cand suntem in greutati chiar suntem mai vulnerabili decat de obicei. Ma protejez pentru ca firea mea e mai retrasa. Am testat si cum e sa spui altora si mie nu mi-a facut bine, mai ales daca-mi dadeam seama ca acela caruia ma dezvaluiam nu voia sa afle ce ma necajea din dragoste pentru mine, ci numai din curiozitate. De asta daca stiu ca am un om care ma stie cu totul, un prieten adevarat, pai numai lui ii spun totul si ma racoresc, nu tin pe suflet. Ma exteriorizez, dar cui trebuie, celui care ma asculta cu adevarat si pe care-l doare pentru mine.
      Nu ma consider deloc puternica, dimpotriva, sunt slaba in carapacea mea. Si nici nu-mi doresc sa tin oamenii la distanta ...
      Am o colega la serviciu care-mi spune tot timpul tot felul de aspecte din viata ei pentru ca stie ca nu spun mai departe si cred ca pe ea o ajuta mult sa se racoreasca. E o fire volubila, e vorbareata. Cred ca pe ea o ajuta, pe mine m-ar impovara. Cred ca nu exista o reteta, exista moduri diferite de a reactiona, in functie de cum e fiecare.

      Ștergere
  4. Eu de ex vorbesc intr una, dar spun putine despre mine cu adevarat, foarte rar. Tatal meu mi a spus cand eram mica ca daca ma intreaba cineva ce fac, ce mi fac copiii, familia sa raspund cu bine, pentru ca oamenii vor sa vb despre ei:). Cred ca ma apropii de oameni ascultandu_i:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu