Perspectivă

În studenţie, am împrumutat notiţe de la o colegă ca să îmi completez cursurile lipsă. Printre foi am descoperit câteva pagini xeroxate şi m-a surprins ce scris frumos aveau... şi am tras rapid concluzia, cu voce tare chiar, ce scris frumos, ce persoană inteligentă şi cu abilităţi artistice, câtă claritate şi deschidere, ce mi-ar place să fiu prietenă cu această persoană. 

După care am văzut că avea şi câteva floricele desenate pe marginea rândurilor scrise şi am început să îmi ridic o sprânceană şi să caut indicii noi... mi-am dat seama că erau pagini xeroxate după notiţele mele... 

Am avut un şoc mare, pentru că eu m-am văzut mereu opusul caracterizării de mai sus, chiar consideram că am un scris oribil, şi am început să îmi pun problema dacă nu cumva perspectiva mea e distorsionată şi ferestrele prin care mă privesc sunt murdărite. A fost una din cele mai mari lecţii de viaţă. Încă mă lupt să devin prietenă cu persoana aceea care "scrie frumos".