Dezmorţire

Mare parte din acţiunile mele de peste zi au ca şi combustibil frica.
Frica de ce-o să zică.
Frica de a pierde iubirea cuiva.
Frica de a pierde pe cineva.
Frica de a nu corespunde.
Frica de a fi penibil.
Frica de a respinsă.
Frica de a greşi.

De-acolo agitaţia mea şi graba.

Dar cum ar fi să pun în rezervor altceva în loc de frică? Cum ar fi:
Bucuria de a trăi.
Dorinţa de armonie.
Curaj.
Afecţiune.
Cuvântul lui Dumnezeu.
Vulnerabilitate în sensul de a lăsa viaţa să se întâmple - acceptare - lipsa dorinţei de a controla.
Grijă.
Înclinarea spre frumuseţe.



Ce altceva mai poate înlocui frica şi poate să dea un impuls bun?


Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. câteodată mi se pare aşa un cuvânt mare... până la dragoste mai trebuie să ajung la nivelul de politicoasă, amabilă, prietenoasă :)) dragostea e ultimate level :D

      Ștergere
  2. Increderea, credinta, vointa:), o frica si mai mare (de a te pierde pe tine, de a te trada;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu frica trebuie sa inveti sa traiesti, frica te face mai circumspect, mai atent. E obositoare, dar te tine in garda.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate un proces complex de innoire a mintii :)
    "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata"

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu