6 ianuarie 2017

Dezmorţire

Mare parte din acţiunile mele de peste zi au ca şi combustibil frica.
Frica de ce-o să zică.
Frica de a pierde iubirea cuiva.
Frica de a pierde pe cineva.
Frica de a nu corespunde.
Frica de a fi penibil.
Frica de a respinsă.
Frica de a greşi.

De-acolo agitaţia mea şi graba.

Dar cum ar fi să pun în rezervor altceva în loc de frică? Cum ar fi:
Bucuria de a trăi.
Dorinţa de armonie.
Curaj.
Afecţiune.
Cuvântul lui Dumnezeu.
Vulnerabilitate în sensul de a lăsa viaţa să se întâmple - acceptare - lipsa dorinţei de a controla.
Grijă.
Înclinarea spre frumuseţe.



Ce altceva mai poate înlocui frica şi poate să dea un impuls bun?


8 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. câteodată mi se pare aşa un cuvânt mare... până la dragoste mai trebuie să ajung la nivelul de politicoasă, amabilă, prietenoasă :)) dragostea e ultimate level :D

      Ștergere
  2. Increderea, credinta, vointa:), o frica si mai mare (de a te pierde pe tine, de a te trada;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu frica trebuie sa inveti sa traiesti, frica te face mai circumspect, mai atent. E obositoare, dar te tine in garda.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate un proces complex de innoire a mintii :)
    "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata"

    RăspundețiȘtergere