Postări

Se afișează postări din 2017

de ce tăcem

<<- Poate că cele mai teribile cuvinte rostite de Mântuitorul sunt la Luca 22, 67: " Dacă vă voi spune nu veţi crede ". Aceasta-i condiţia umană. Nu-L credem. Nu ne credem unii pe alţii. Nu vrem, nu putem, nu ştim, nu cutezăm, nu ne străduim să-i credem pe ceilalţi. Experienţele sunt intransmisibile. Ajungem să pricepem unele lucruri – la ce bun? Nu suntem crezuţi. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicaţia, obţine legătura. Ce ne rămâne a face decât, urmându-I pilda, să tăcem (neîncruntaţi)?>> Jurnalul Fericirii, N. Steinhardt

Cezar Stratan

Imagine

Recomandare film

Aminteşte N. Steinhardt în Jurnalul Fericirii că în fiecare an, înainte de Crăciun obişnuia să citească Colind de Crăciun de Charles Dickens. Am descoperit din greşeală un film făcut după această nuvelă, se numeşte A Christmas Carol (1999), îl găsiţi aici: http://filmehd.net/a-christmas-carol-colinda-de-craciun-1999-filme-online.html E o poveste înduioşătoare care te face să vrei să fii un om mai bun şi să scapi de acreala din suflet... Pe măsură ce îmbătrânesc mi se pare tot mai uşor să fiu acră, aşa, instinctiv, primul impuls.... şi nicidecum să mă asemăn tot mai mult cu o bunicuţă blândă şi bună la inimă...

Oameni de zăpadă

Imagine
Ultima strigare pe anul acesta! Am trimis ultima tură de 10 oameni de zăpadă în Atelierul Păpădiei , puteţi comanda de la ea weekend-ul acesta, ca să îi poată trimite luni & marţi către voi.

Inspiraţie de dimineaţă, în drum spre grădi

Imagine

clipa despărţirii

Imagine

Íntrebare

Un subiect la care mă gândesc în ultima vreme. "Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui." Cum rămâne cu blogul atunci, cum facem să rămânem sinceri, să împărtăşim, dar să ne şi protejăm?

Dezvrăjirea...

Una din marile lecţii de anul acesta: să nu mă mai las prinsă în "filmele" altora. Să ştiu clar ce am de făcut şi să fac, fără să mă las distrasă sau atrasă în dramele create în jurul meu. Undeva e o fisură, o lipsă de protecţie care îi "invită" pe cei din jur să profite de disponibilitatea mea. Mă flutură vântul cum vrea, căci nu mi-am clădit pilon solid. În periplurile mele relaţionale caut iubirea părintească şi când găsesc oameni dispuşi să îmi ofere ghidare - îmi las sufletul cu totul în mâinile lor şi confund îndrumarea cu siguranţa de care aş fi avut nevoie în copilărie. Îmi caut mama în multe din relaţiile din jur. Dar găsesc acelaşi tip de mamă - cea care oferă prin acaparare totală. Iubirea maternă pe care am întâlnit-o până acum este doar abuz şi mă frustrează. E penibil să cauţi dragoste maternă la 33 de ani? Poate nu e penibil, dar uşor disfuncţional este.... pentru că mă bag în continuu în relaţii dubioase din cauza acestei căutări. Relaţii în care

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea

Imagine
Era o fântână Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Ca toate şoselele lumii. Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Era o fântână cu ciutura grea. Căci apa-şi clădise, trecând peste ea, În straturi, pojghiţele humii. Era o fântână cu cumpăna grea, Ca toate fântânile vieţii. Era o fântână cu cumpăna grea, Cu apa sălcie şi caldă şi rea. Dar furca cu braţele-ntinse pândea, Momind de departe drumeţii. Zoreau însetaţii s-ajungă să bea, Ca toţi însetaţii din viaţă. Trăgeau cu putere de cumpăna grea Dar apa sălcie şi caldă-i gonea. Şi-ades câte unul mai tânăr pleca Cu lacrimi de ciudă pe faţă. Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII. Era o fântână cu cumpăna grea, Cu apa sălcie şi caldă şi rea. Dar furca cu braţele-ntinse pândea, Momind de departe drumeţii. de Elena Farago

Pledoarie pentru breton

Imagine
Nu credeam că blogul meu va lua vreodată turnura spre sfaturi "beauty", căci eu mă văd mai degrabă "shabby" :-) dar azi m-am gândit să scriu fetelor care, ca şi mine, au păr lung şi şi-l poartă mereu în coadă. Îl poată mereu prins pentru că nu e foarte practic să îl laşi liber, mai ales când alergi după un copilaş drăgălaş sau orice faci - îţi intră în ochi, îţi inundă faţa. Dar viaţa mea s-a schimbat :)) de când mi-am făcut breton şi mi-am filat părul - Nu mai intra nimic în ochi şi filarea mi l-a făcut mult mai rar. Bonus: când îl piaptăn cade mult mai puţin, câteva fire. Pont: Deci io de-aia nu îmi făceam breton până acum pentru că nu ştiam să-l îmblânzesc. Secretul e că atunci când te speli pe cap, îţi piepteni bretonul în jos şi ţi-s usuci cu foenul aşa în jos. Astfel temperezi eventualele vârtecuşuri şi bretonul stă cuminte.

Motherhood versus Childhood

De joi a început Ian să meargă la grădi. Acasă se comportă ca un taifun. Eu, disperată: Nu mai pooooot! Ian, din cealaltă cameră: BAA MAAI POOŢI!!!!

mami, sunt doar un puiuţ...

Imagine
mami, sunt doar un puiuţ... Un reminder pentru dăţile când mă supăr pe Ian...

Portofoliu

Am făcut un mic portofoliu cu o parte din podoabele lucrate în ultimii ani.

Căutari, răspunsuri, aşezări

"Cum este iubirea copiilor faţă de părinţii care îi frustrează emoţional? E ca un dor, tânjală, dependenţă, o căutare combinate cu frustrare, nemulţumire, iritare şi chiar furie. Cum e iubirea copiilor faţă de părinţii care au frustrat emoţional, după ce au integrat acest aspect (adică după ce au înţeles cu mintea şi sufletul că părinţii au oferit exact cât au putut, iar dacă ar fi fost capabili de mai mult, ar fi oferit mai mult)? Este un ataşament uman respectuos, chiar compasiv pe alocuri. Cum este iubirea copiilor faţă de părinţii disponibili emoţional? E dragoste combinată cu confort emoţional, siguranţă şi respect." Ioana Stancu, psihoterapeut https://ioanastancu.ro/2016/11/06/cum-este-iubirea-copiilor-fata-de-parinti/ 

Dezmorţire

Deşi uneori e copleşitor de dureroasă oglinda, dacă îl am pe Dumnezeu, încă mai am o speranţă. Deşi îi rănesc pe cei din jur, încerc să văd unde greşesc, mă strădui să repar şi să învăţ ceva. Acolo unde e neputinţa mea, acolo e şi durerea cea mai mare, dar acolo e şi noroiul în care poate creşte o sămânţă.

N-am avut iubire

Un băiat de vreo 8-9 ani se juca pe icoana din biserică, pe care o sărută toţi, arunca o ciocolăţică pe ea şi aştepta să alunece în jos. Iar o prindea, iar o arunca pe icoană. Şi tot aşa. Şi când m-am aplecat să sărut icoana, i-am spus sec: Nu te mai juca cu ciocolata. Şi am sărutat icoana ca un Iuda. M-am simţit ca babele care măsoară lungimea fustelor şi verifică transparenţa baticurilor. Am simţit în inimă acreala cuvintelor aruncate fără iubire. Am simţit că aş putea deveni amintirea aia urâtă pe care o s-o ducă copilul cu el toată viaţa. Am simţit că o acritură ca mine poate să alunge un sufleţel gingaş din biserică, căci cine mai vrea să vină la biserică când vede asemenea creştini? M-am porcit şi m-am pocit. Să nu mai deschid gura dacă nu ştiu să vorbesc cu un gram de duioşie, cu o mică mângâiere. Mi s-a rupt sufletul azi.

Maudie

un film care mi-a plăcut f mult: MAUDIE http://filmehd.net/maudie-2016-filme-online.html

Poză de început de toamnă :)

Imagine
Băiatul care nu seamănă cu mămica lui.

Soulstorm everywhere

Imagine

Victimizarea

Imagine
Zilnic mă observ cum acţionez ca o victimă. "Ce mi-a făcut!" "Ce mi-a zis!" "De ce tocmai mie?" "Doar cu mine are ceva" "Nu sunt destul de bună" "Nu sunt capabilă să fac ceva din cauză că m-au traumatizat în copilărie" bla bla bla Toate astea le nasc pe o bază formată din realitate, dar cu perspectivă uşor distorsionată. Da, e adevărat că mi s-au întâmplat lucruri grele, da, e adevărat că uneori doar eu mi-am încasat-o dintre toţi prezenţi, dar la fel de adevărat este că eu continui să mă victimizez pentru că am nevoie să îmi fie validată experienţa, să nu mi se mai spună "putea fi mai rău!" sau "treci odată peste!". Uneori poveştile mele răscolesc în alţii durerile şi ei îmi oferă soluţii cu care au trecut mai departe: s-au făcut că totul e bine, că nu îi doare şi că se putea mai rău. Şi pe mine m-a ajutat aceasta soluţie doar până am avut copil... Ce vroiam să zic, e treaba cu perspectiva. Pot să c

"Valori"

"Fiecare persoană trăieşte după un set de principii care sunt unice. Dacă nu îţi umpli ziua cu lucruri care te inspiră, în conformitate cu valorile tale, te deprimi şi te deturnezi de la misiunea ta în viaţă." "Valorile se schimbă cu vârsta, pe măsură ce evoluăm." "Să iubeşti pe cineva nu înseamnă să te agăţi de el, ci să îl faci să trăiască după valorile lui." https://mamicaurbana.ro/valorile-in-familie/

Despre toamnă

Imagine
"Autumn shows us how beautiful it is to let things go."  La începutul anului mi-am dorit să înțeleg cât mai bine cuvântul "împăcare" - împăciuire - în pace. În primăvară am învățat să lupt, să prind puteri noi, să îmi amintesc că există renaștere, că exista speranță. În vară am simțit din plin mângâierea soarelui, a iubirii, a vindecării, a bucuriei. Iar acum simt că începe un nou ciclu... A venit iar toamna care aduce la început multă frumusețe, ca mai apoi să te inunde cu durere... a venit iar anotimpul care mă obligă să mă întoarc la introspecție și la curățire generală. În fiecare toamnă parcă învăț să renunț la părticele din mine de dragul dragului de familie. Și acele părticele sunt doar pojghițe care acoperă frumusețea a ceea ce caut eu cu disperare: frumusețea păcii. Nu prea mai cred în fericire... am ajuns să cred că fericirea - ori e o eroare din cauză de naivitate, ori am definit-o foarte greșit până acum. Viața e mereu formată din bune și rele, b

Despre viaţă

"A fi un om echilibrat, cu o viaţă armonioasă, nu înseamnă să nu treci prin momente dificile, să nu te simţi uneori trist, descurajat, furios, vinovat şamd, să n u ai câteodată conflicte - exterioare şi interioare -, să nu ai perioade fără chef, sau să nu te simţi niciodată neputincios... Iluzia fericirii continue ne ţine departe de fericire. A fi un om echilibrat înseamnă să poţi rămâne în contact cu tine trecând prin ceea ce treci, să poţi STA cu durerea atunci când apare în loc să fugi, să te închizi sau să loveşti, să rămâi conştient de ce se întâmplă cu tine când eşti în zona de conflict şi să primeşti orice vine ca pe o şansă de a evolua. A fi un om fericit - din perspectiva mea- înseamna să SIMŢI când simţi durere şi să SIMŢI când simţi fericire." Vistiana Long

Ce e val, ca valul trece

"Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte?... Tu aşează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipă ţine poate; Pentru cine o cunoaşte Toate-s vechi şi nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi-nţelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Da

what is love capable of

Imagine
what is love (for me and my family) capable of Aş vrea să scriu despre cum mi-am schimbat alimentaţia anul acesta şi ce alte schimbări am făcut şi încă încerc să fac în legătură cu stilul de viaţă sănătos, dar mă simt cumva aiurea. Nu aş vrea să sune a lăudăroşie - că vai de mine, uite ce am reuşit eu să fac -  chiar aş vrea să inspire pe alţii ceea ce scriu. O să îmi dedic un timp special să scriu tot ce am făcut până acum şi ce îmi propun să fac în următoarele luni/ani. O să dau link-uri şi explicaţii simple, cum am înţeles eu biochimia corpului nostru până acum. Nu sunt doctor, deci nu am toate puzzle-urile, dar ceea ce am aplicat pe mine până acum a funcţionat foarte bine şi şi-a arătat roadele într-o mai bună calitate a vieţii. Schimbările le fac pentru toată viaţa, este un angajament continuu la care mă adaptez, un angajament imperfect şi tocmai de-aia e pertinent pe termen lung. Imperfecţiunea e posibilă pe termen lung, dar perfecţiunea şi extremismul nu sunt :D Aş vrea s

inspiraţie

Imagine
inspiraţie şi expiraţie :)  

cerceluşi ghindă

Imagine
25 lei perechea de cerceluşi jucăuşi comenzi pe e-mail dimineata.pe.racoare@gmail.com turquoise, ocru, portocaliu, galben, verde tei, mov

Amintiri din epoca liceului

Imagine

Îndrăznirea către tine însuţi

"Ş i în sfâr ş it, iubi ţ ii mei, îndr ă znirea c ă tre tine însu ţ i. Aceasta se bifurc ă ş i are o dubl ă dimensiune: îndr ă znirea c ă tre ce este r ă u din tine , deci împotriva a ceea ce este r ă u din tine. Ş i aici a ş vrea s ă atrag aten ţ ia că exist ă în con ş tiin ţ a omului dou ă straturi, unul de deasupra, care este al con ş tiin ţ ei ş i un altul dedesubt, care este al subliminalului sau subcon ş tientului. Ei bine, acest subcon ş tient poate să devin ă depozitul unor gânduri ş i unor fapte, reziduuri foarte rele ş i de care omul nu se apropie. E un depozit care dospe ş te ş i pe care omul nu vrea s ă -l dea la suprafa ţă , pentru c ă stinghere ş te propria lui con ş tiin ţă . Unori îl bântuie noaptea în vis. De aceea, când merge la duhovnic, la scaunul m ă rturisirii, de fapt el trebuie s ă fac ă apel la acest depozit subliminal al fiin ţ ei sale. Ş i de aceea duhovnicul iscusit, adev ă ratul duhovnic, atunci când penitentul se a ş eaz ă în genunchi, î

De dimineaţă

Imagine
"În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea." Maica Gavrilia mai multe cuvinte alese de la Maica Gavrilia, aici

Diagnostic/perspectivă

"Am cunoscut părinți - femei, mai ales - pornind pe drumul ăsta al conștientizării de sine și al curățării interioare, spre a fi mai buni pentru copiii lor. Problema e că nu funcționează nimic dacă apuci calea asta cu sentimentul că trebuie să repari ceva în tine. Deși par bine intenționate, reparațiile interioare te fac intâi să te simți vinovată pentru ceea ce ești. De asta, din start, te afli în conflict cu tine, chiar dacă planul era exact opusul. Sursa oricărei reparații este integrarea sau recuperarea părților pierdute, nu decuparea și alungarea altora. Deci, din păcate, poți porni pe un drum nou tot cu haina veche a învinovățirilor și a neiubirii de sine. Cu sentimentul toxic că trebuie să faci ceva repede pentru ca să nu sufere altul, respectiv, copilul. Asta te aduce la nebunie și conflict și mai mare. Ajungi să scuipi pe copii și mai multă fiere interioară, după o vreme în care ai suprimat cu aparent calm, emoții și mai puternice. Deci, dacă e să vorbim

Poze de familie

Imagine
    Aşa arată fotografiile de familie la noi :)) Eu strâmbată, Ian băgându-i degetele în ochi la tăticul şi Dan încercând să nu se enerveze fix în poză! Despre viaţă.........

Un gând

Ce te poate împiedica să ai o relaţie cu Dumnezeu? Dacă ai o abordare a relaţiilor în care dai şi primeşti (o relaţie pe bază de nevoi) şi nu o relaţie de trăire împreună, bucurie împreună, comuniune. Pare că vorbesc la modul general, dar defapt vorbesc despre mine, însă este foarte dureros să pun la persoana întâi. :-(

Reduceri de vară - JOI

Imagine
  La comandarea broşei Silvestra - 55 lei, primeşti cadou o broşă căsuţă :-) Comenzi la dimineata.pe.racoare@gmail.com

Reduceri de vară - MARŢI

Imagine
    reducere 30% Colier cu Margarete, 65 lei comenzi pe e-mail  dimineata.pe.racoare@gmail.com

Reduceri de vară - LUNI

Imagine
  reducere 30% Colier Matryoshka, 70 lei comenzi pe e-mail  dimineata.pe.racoare@gmail.com

unde sunt acum

http://beatingtrauma.com/2017/07/05/recovery-is-a-lifestyle/

:-)

Imagine

De prin magazin

Imagine
Podoabe disponibile aici: https://de-dimineata.soldigo.com/

Din grădină

Imagine
Azi e zi de recoltă: lavandă, salvie, roiniţă şi cine ştie ce-o mai fi prin grădina "luxuriantă" din spatele blocului.

Ceea ce nu se vede

Imagine
Răul care nu se vede cu ochiul liber, care stă în ascuns de noi, în noi, acesta ne face cel mai mult rău. Cu lăcomiile şi gândurile "la vedere" ne luptăm înflăcăraţi, ca şi cu muştele, dar nu vedem lupul care ne pândeşte din peşteră. Am deseori sentimentul că fac ceva total greşit, ceva fundamental, care-mi scapă efectiv. Din când în când mi se varsă un sac de lacrimi pe umărul cuiva şi nu înţeleg de unde vine atâta durere. Ieri am realizat că lupul meu din peşteră are un nume... este păruta iertare. Nu am iertat. Pe mulţi. Nu m-am iertat nici pe mine pentru răul ce l-am făcut altora. Atâta vreme lupul a dormit liniştit, crescând şi făcându-se tot mai fioros, hrănindu-se cu fiecare măturare sub preş şi cu fiecare abordare superficială a situaţiilor grele din viaţa mea. Lupul meu e Neiertare. Vreau să iert, dar ca să iert, trebuie să culeg mai întâi salată din grădina ursului, adică să trec prin grădina rememorării amintirilor dureroase şi să spun cu voce tare pentru car

the sun will rise, again?

Imagine
"Very few of us have any difficulty recognizing that crying conveys hurt. But far fewer of us realize that getting mad—as a reaction to some perceived threat, insult, or injustice—is a desperate attempt to cover up that hurt."  the sun will rise and we will try again

în recunoaştere

Imagine
Ieri, printr-un sat, căutând şi cântând. Country road take me home To the place that I belong :-)

Cruce

Imagine
...de la Gândul de Lemn: https://gandul-de-lemn.soldigo.com/

aş putea face ceva

Discuţie la magazin, cu o tanti vânzătoare care de când o ştiu eu de aaaaaani de zile e mereu calmă şi cu zâmbetul pe buze. După ce facem schimbul obişnuit de "ce mai faci - bine - tu ce mai faci" o întreb: - Cum eşti tot timpul calmă şi fericită? Care-i secretul tău? Niciodată nu te-am văzut supărată. - Eu? Fericită? Calmă? - Da, de când te ştiu! - Nu ştiu, că nu mă văd! - Da, îţi spun eu! - Şi dacă m-ai vedea supărată ce-ai face? - Păi te-aş întreba ce e cu tine, de ce eşti supărată? - Şi m-ai putea ajuta cu ceva? m-a întrebat ea retoric, cu scop încuietor, dar eu am făcut o pauză... aproape că m-a prins în capcană, dar mi-am dat seama repede că uneori oamenilor le este de ajuns altceva şi i-am răspuns: - Păi, nu, dar te-aş asculta...

Un om viu, autentic

Imagine
"familiarizându-ne cu ceea ce ne e dat să trăim, devenim vii, autentici :)" Emiliana Vereș Pe Emiliana o știu demult din mediul virtual, îi apreciam foarte mult creațiile și m-a inspirat să încerc broderia acum mulți mulți ani. Abia după ce am devenit mamă am început să îi văd și frumusețea criptată a sufletului ei. Cu adevărat mămicia mi-a deschis o portiță să văd comori ascunse până atunci ochiului meu rece. Balerini de pânză, salvați de Emiliana cu broderie cu flori: "textilul cedează ca oricare altă materie la un moment dat lupta cu rezistența zilnică o ducem fiecare de la materie până la spirit diferit e cumva treaba fiecăruia să o ia în direcția ce i se potrivește ce o nădăjduiește ce o găsește pe măsură posibil...probabil ca o gaură în papuc, pe balerini... teniși să nu poată fi mereu ascunsă/astupată de o broderie de o umplutură   poate îndemna la renunțare la descurajare la deșertăciune la eșec dar poate fi loc și de curaj

Colier Matryoshka

Imagine

Adevăratul autor al podoabelor

Imagine
...surprins în timp ce tunde mărgelele de lână :)

Zâna Bună şi Muma Pădurii

Imagine
Când vine vorba de mămicie am două viteze: Zâna Bună - răbdătoare şi iubitoare până la infinit, înţelegătoare, îndrăgostită de fiinţa aceasta uimitoare şi fascinantă care este copilul meu, creativă şi dornică de joacă, binevoitoare şi care îşi doreşte (în secret) şi alţi copii, zburdalnică şi care îşi face copilul să râdă în hohote, mângâietoare, ghicitoare de nevoi şi împlinitoare de nevoi, delicată şi atentă, încurajatoare, moale ca un nor de lână şi care nu are grijă de ea niciodată, doar de ceilalţi. Muma Pădurii - rade tot ce prinde-n cale, tună şi fulgeră, se răsteşte, nu are răbdare, zmuceşte, zminteşte şi alungă, trage, se-ncruntă, e severă şi pune o mie de reguli, nu mai vrea alţi copii - îi e de-ajuns zmeul acesta. Muma Pădurii ar vrea să fugă-n lume şi să se ascundă într-o peşteră întunecată. Azi mi-am dat seama, că Zâna cea Bună şi Muma Pădurii trebuie să se întâlnească într-o singură persoană! Când sunt blândă şi bună îmi lipseşte fermitatea, iar când sunt fermă îmi

O bucurie mică

Imagine
Colierul pleacă la Iaşi. Mi-a plăcut aşa de mult cum a ieşit ambalarea, parcă era îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Am pus în pachet şi o bucată de dantelă parfumată cu picături de lavandă, să aibă purtătoarea şi o surpriză olfactivă când îl deschide :) Mi-era dor să mă bucur de chestiuţe mici. Abia acuma îmi dau seama cât de varză am fost toata iarna...

Nuanţe

Imagine
Timid, încet, fără şocuri mari, dar totuşi: creez modele noi. Mă joc cu nuanţele, mă joc cu ideile mai vechi.   Disponibile, în magazin.

Colţul foto

Imagine
În colţul meu cu lumină, unde fac poze la podoabe :)

Dezmorţiri după o iarnă grea

Imagine
Primăvară în inimă, cu ninsoare pe alocuri, dar în general soare :) Oricum, secretul e să stau cât mai mult timp pe afară şi să mă mişc!  

De ce scriu pe blog?

~ Mă ajută foarte mult, scrisul e printre puţinele modalităţi prin care pot comunica cu ceilalţi - ştiu că sunt câţiva prieteni care citesc aceste rânduri. Mă simt auzită. ~ Am foarte multe de spus, pentru că multă vreme nu am avut cui să îi vorbesc şi acum sunt ca o "scăpată de-acasă" de când cu internetul şi blogăreala. ~ Pentru că în secret îmi doresc să ştiu că nu sunt singura care trece prin încercările astea care mă tulbură peste măsură. ~ Uneori nu mai ştiu cum să strig după ajutor şi atunci scriu pe blog. ~ Îmi plac cuvintele, îmi place creaţia. Îmi dă un sens. Îmi împlineşte o parte din ceea ce sunt. ~ Aş vrea să inspir şi pe alţii să scrie despre partea mai puţin "publicată" a vieţii lor. Să demitizeze. Să prezinte viaţa, aşa cum e ea defapt. Ce cred ei despre viaţă. Epoca romantismului e apusă, nuferii, barca şi luna sunt expirate. E o sete de un nou romantism care să ne aprindă inima: realitatea şi sinceritatea, atâta cât o cunoşti acum. ~ Scrisul

Un puiuţ

Imagine

Colier Grădina Botanică

Imagine
Diponibil în magazin .

Jurnal de mămicie

Imagine
Acum ceva vreme i-am zis lui Ian că mă strădui să nu mai strig la el. Şi dacă cumva o să se mai întâmple, îl rog să îmi amintească să nu mai vorbesc aşa tare, să vorbesc mai încet. Asta s-o întâmplat acum vreo lună probabil şi am uitat complet. Azi o fost toată ziua mârâit şi mi-o miorlăit în creieri toată dimineaţa şi evident că pe la amiază m-or ajuns nervii şi am urlat la el că tot mocoşea uşa de la balcon în timp ce eu încercam să fac demâncare. Şi Ian o venit la mine şi mi-o zis: "Mami, nu vorbi aşa tare. Vorbeşte mai încet!" .... şi m-am calmat şi i-am mulţumit că mi-o adus aminte, mi-am cerut scuze pentru că am urlat... Deci da, orice lucru bun sădit în copil are rod cândva undeva, orice încercare de a sădi binele nu e în van.......

Limite în relaţii

Tema de gândire pentru săptămâna asta: cum să pun limite în relaţii. Şi evident că nu gândesc doar de amorul artei, sunt din nou în situaţia în care un prieten sare gardul şi îmi invadează spaţiul cu bocancii... Lucru care mă face să mă simt agresată şi în acelaşi timp neputincioasă, căci nu ştiu să spun stop, nu ştiu cum opreşti un prieten dintr-un avânt care lui i se pare firesc şi îl trimiţi iară dincolo de gard. Şi nici nu ştiu cum să îl trimit dincolo de gard cu delicateţe, mai ales că îs măcinată de acel "o să se supere". Emisiunea asta a picat la ţanc: https://soundcloud.com/radio-trinitas/viata-de-familie-20-11-2016-limite-in-viata-de-familie-psiholog-dr-simona-ciobanu?in=radio-trinitas/sets/viata-de-familie#t=0:00 "stabilim graniţele fiinţei şi vindecăm graniţele fiinţei"

Podoabe în magazin

Imagine
Am pus în magazin trei modele de coliere, îndrăgite de cliente: floarea soarelui, muzical şi grădina japoneză.