7 august 2017

Îndrăznirea către tine însuţi

i în sfârşit, iubiţii mei, îndrăznirea către tine însuţi. Aceasta se bifurcă şi are o dublă dimensiune: îndrăznirea către ce este rău din tine, deci împotriva a ceea ce este rău din tine. Şi aici aş vrea să atrag atenţia că există în conştiinţa omului două straturi, unul de deasupra, care este al conştiinţei şi un altul dedesubt, care este al subliminalului sau subconştientului. Ei bine, acest subconştient poate să devină depozitul unor gânduri şi unor fapte, reziduuri foarte rele şi de care omul nu se apropie. E un depozit care dospeşte şi pe care omul nu vrea să-l dea la suprafaţă, pentru că stinghereşte propria lui conştiinţă. Unori îl bântuie noaptea în vis. De aceea, când merge la duhovnic, la scaunul mărturisirii, de fapt el trebuie să facă apel la acest depozit subliminal al fiinţei sale. Şi de aceea duhovnicul iscusit, adevăratul duhovnic, atunci când penitentul se aşează în genunchi, înainte de a deschide gura, duhovnicul îi spune: “Hai, cu curaj!”. Curajul de a privi înlăuntrul ascuns şi de a-l descoperi în faţa lui Dumnezeu. Nu duhovnicului, că duhovnicul este doar un martor, iar urechile lui rămân închise la ceea ce aude pe totdeauna, dar este vorba de Dumnezeu. Ştiu şi psihanaliştii că darea la lumină a acestui substrat obscur şi nor foarte întunecat îl eliberează pe om de complexe şi îl face mai slobod. De aceea, fiecare credincios adevărat ştie că după ce s-a mărturisit pleacă de la scaunul mărturisirii altul decât a venit: un om liber, înaripat, luminat, limpezit. Ei bine, această îndrăznire ni se cere împotriva a ceea ce am acumulat rău în noi şi care este tot o operă a celui rău.

Dar pe de alta parte, îndrăznirea spre ceea ce este bun în tine. Şi aici îndrăznirea trebuie să urmeze curiozităţii. Îndrăznirea de a fi mai mult decât eşti, aceasta este Mântuirea şi poate o spun pentru a mia oară, să fii astăzi ceva mai bun decât ai fost ieri şi să fii mâine ceva mai bun decât ai fost astăzi. Aceasta însemnează o permanentă îndrăznire, cutezanţă asupra propriei tale persoane, pentru ca ea să înainteze în viaţa spirituală şi fiinţa ta să se apropie mai mult de aceea pe care a dorit-o Dumnezeu. Aşadar, îndrăznirea împotriva a ceea ce este rău, îndrăznire pentru ceea ce este bun, şi atunci vei fi asemenea insului care descoperă ţărmuri necunoscute."

Mitropolitul Bartolomeu Anania

26 iulie 2017

De dimineaţă

"În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea."


Maica Gavrilia




mai multe cuvinte alese de la Maica Gavrilia, aici

23 iulie 2017

Diagnostic/perspectivă

"Am cunoscut părinți - femei, mai ales - pornind pe drumul ăsta al conștientizării de sine și al curățării interioare, spre a fi mai buni pentru copiii lor.
Problema e că nu funcționează nimic dacă apuci calea asta cu sentimentul că trebuie să repari ceva în tine. Deși par bine intenționate, reparațiile interioare te fac intâi să te simți vinovată pentru ceea ce ești.
De asta, din start, te afli în conflict cu tine, chiar dacă planul era exact opusul.
Sursa oricărei reparații este integrarea sau recuperarea părților pierdute, nu decuparea și alungarea altora.
Deci, din păcate, poți porni pe un drum nou tot cu haina veche a învinovățirilor și a neiubirii de sine. Cu sentimentul toxic că trebuie să faci ceva repede pentru ca să nu sufere altul, respectiv, copilul. Asta te aduce la nebunie și conflict și mai mare. Ajungi să scuipi pe copii și mai multă fiere interioară, după o vreme în care ai suprimat cu aparent calm, emoții și mai puternice.
Deci, dacă e să vorbim de curățări interioare, cred că prima treaptă e să stai cu tine și să accepți, până ajungi să și iubești, tot ce e defect acolo. Până capeți energia ne-luptei, până te simți întreagă, chiar dacă plină de răni. Abia de atunci incolo, când ești capabilă să simți empatie pentru tine, n-o să mai țipi la copil, n-o să mai iei stângăciile sau boacănele lui ca pe amenințări ale devenirii lui în viitor.
Felul în care vorbim copiilor noștri este exact felul în care ne vorbim nouă însene. Când ne răstim la ei, e timpul să învățăm să iubim în noi bucata aia care a plecat cândva, de rușine, de frică sau pentru că nu părea acceptabilă în ochii altuia."

"Printre toate mamele bune pe care le întâlnesc, văd adesea femei care caută să facă totul bine pentru copil, cu încrâncenarea omului corect, perfecționist, și cu dorința de a fi un părinte mai bun decât cei ai propriei copilării.
Oricât de bune faptele și intențiile noastre, dacă vin dintr-un loc reactiv și rănit, copiii vor ști asta și vor prelua lecția bună a mamei cu tot cu tensiunea negativă a energiei care a generat-o.
De pildă, dacă ai avut o mamă rece, ocupată, nedarnică în atenție, obosită de rutina zilei și de grijile casnice, vei încerca să dăruiești copilului tău multă atenție, să îi faci poftele, să îl asculți oricând, să îți petreci mult timp cu el, să-i organizezi mereu stimuli și activități. Să i te dedici, în speranța că el nu va avea copilăria ta.
Vei observa că, deși faci totul ca la carte, copilul ăsta tare îngrijit și iubit devine ușor iritabil, dependent, nesigur, nemulțumit, mereu dornic de dovezi de iubire, capabil să te sleiască sau să te facă să te justifici emoțional aproape tot timpul. Sau, la polul opus, devine introvertit, nesociabil, cu frici inexplicabile.
Tot ce facem bine dintr-un loc sufletesc reactiv - chiar și educație în opoziție sau război cu amintirile despre propria mamă - e perceput de copil ca agendă personală. Ca ceva care te satisface pe tine, nu ca pe o acțiune dedicată spiritului lui.
Tot ce vine dintr-un loc neîmpăcat, din nevoia aproape agresivă de a te delimita de cine au fost ai tăi, e integrat de copil ca pe o vină personală și digerat deja ca o inadecvare proprie.
Sigur că nu repetăm greșelile părinților noștri. Facem lucrurile mai bine, dar dintr-un loc împăcat cu sine, cu trecutul, cu familiile proprii.
Le datorăm copiilor cuvinte și fapte pornite dintr-un loc curățat, viu, nu din încrâncenări, frici și conflicte cu noi înșine. Niciun cuvânt, oricât de bine ales, nu poate masca tensiunile interioare, falsitatea, forțarea nostră de dinăuntru. Toți copiii au antene speciale pentru neadevăr, și, din păcate, preiau neautenticitatea părinților lor ca pe o vină proprie, ca pe o povară pe care trebuie s-o ducă ei.
Deci, pentru cine încearcă să facă bine la exterior și poartă înauntru multă încordare, nimic nu funcționează până nu se face lumină acolo unde ar trebui să fii tu, cel autentic și nereactiv. Nu poți sprijini luptele copilului tău până nu le câștigi pe ale tale."


Oana Moraru


21 iulie 2017

Poze de familie



 
 
Aşa arată fotografiile de familie la noi :)) Eu strâmbată, Ian băgându-i degetele în ochi la tăticul şi Dan încercând să nu se enerveze fix în poză! Despre viaţă.........

13 iulie 2017

Un gând

Ce te poate împiedica să ai o relaţie cu Dumnezeu?

Dacă ai o abordare a relaţiilor în care dai şi primeşti (o relaţie pe bază de nevoi) şi nu o relaţie de trăire împreună, bucurie împreună, comuniune.

Pare că vorbesc la modul general, dar defapt vorbesc despre mine, însă este foarte dureros să pun la persoana întâi. :-(

Reduceri de vară - JOI

 

La comandarea broşei Silvestra - 55 lei, primeşti cadou o broşă căsuţă :-)

Comenzi la dimineata.pe.racoare@gmail.com

11 iulie 2017

Reduceri de vară - MARŢI

 
 
reducere 30%
Colier cu Margarete, 65 lei
comenzi pe e-mail 
dimineata.pe.racoare@gmail.com

10 iulie 2017

Reduceri de vară - LUNI

 

reducere 30%
Colier Matryoshka, 70 lei

comenzi pe e-mail 
dimineata.pe.racoare@gmail.com



19 iunie 2017

Din grădină



Azi e zi de recoltă: lavandă, salvie, roiniţă şi cine ştie ce-o mai fi prin grădina "luxuriantă" din spatele blocului.

15 iunie 2017

Ceea ce nu se vede

Răul care nu se vede cu ochiul liber, care stă în ascuns de noi, în noi, acesta ne face cel mai mult rău. Cu lăcomiile şi gândurile "la vedere" ne luptăm înflăcăraţi, ca şi cu muştele, dar nu vedem lupul care ne pândeşte din peşteră.

Am deseori sentimentul că fac ceva total greşit, ceva fundamental, care-mi scapă efectiv. Din când în când mi se varsă un sac de lacrimi pe umărul cuiva şi nu înţeleg de unde vine atâta durere. Ieri am realizat că lupul meu din peşteră are un nume... este păruta iertare. Nu am iertat. Pe mulţi. Nu m-am iertat nici pe mine pentru răul ce l-am făcut altora. Atâta vreme lupul a dormit liniştit, crescând şi făcându-se tot mai fioros, hrănindu-se cu fiecare măturare sub preş şi cu fiecare abordare superficială a situaţiilor grele din viaţa mea.

Lupul meu e Neiertare.

Vreau să iert, dar ca să iert, trebuie să culeg mai întâi salată din grădina ursului, adică să trec prin grădina rememorării amintirilor dureroase şi să spun cu voce tare pentru care situaţie întâmplată iert pe cineva sau pentru care situaţie îmi cer iertare de la cineva. Apoi trebuie să trec prin pădurea de aramă şi să caut resurse să le mulţumesc pentru binele pe care sigur mi l-au făcut, fiecare în felul lui, ca în final, când ajung pe tărâmul ielelor şi după ce beau apa vie, să pot spune: te iubesc!

Şi să plec. În drumul meu. Şi dacă o fi să ni se mai intersecteze drumul, să ne bucurăm de revedere, iar dacă nu, să ne vedem fiecare de cale, fără să ne mai ducem unul pe altul în spate, cocoşaţi de povara neiertării.
 
fragment din cartea "Aviatorul" de Evgheni Vodolazkin

12 iunie 2017

the sun will rise, again?


"Very few of us have any difficulty recognizing that crying conveys hurt. But far fewer of us realize that getting mad—as a reaction to some perceived threat, insult, or injustice—is a desperate attempt to cover up that hurt."


 the sun will rise and we will try again



10 iunie 2017

în recunoaştere


Ieri, printr-un sat, căutând şi cântând.

Country road take me home
To the place that I belong

:-)

29 mai 2017

aş putea face ceva

Discuţie la magazin, cu o tanti vânzătoare care de când o ştiu eu de aaaaaani de zile e mereu calmă şi cu zâmbetul pe buze. După ce facem schimbul obişnuit de "ce mai faci - bine - tu ce mai faci" o întreb:
- Cum eşti tot timpul calmă şi fericită? Care-i secretul tău? Niciodată nu te-am văzut supărată.
- Eu? Fericită? Calmă?
- Da, de când te ştiu!
- Nu ştiu, că nu mă văd!
- Da, îţi spun eu!
- Şi dacă m-ai vedea supărată ce-ai face?
- Păi te-aş întreba ce e cu tine, de ce eşti supărată?
- Şi m-ai putea ajuta cu ceva? m-a întrebat ea retoric, cu scop încuietor, dar eu am făcut o pauză... aproape că m-a prins în capcană, dar mi-am dat seama repede că uneori oamenilor le este de ajuns altceva şi i-am răspuns:
- Păi, nu, dar te-aş asculta...

28 mai 2017

Un om viu, autentic

"familiarizându-ne cu ceea ce ne e dat să trăim, devenim vii, autentici :)"
Emiliana Vereș

Pe Emiliana o știu demult din mediul virtual, îi apreciam foarte mult creațiile și m-a inspirat să încerc broderia acum mulți mulți ani. Abia după ce am devenit mamă am început să îi văd și frumusețea criptată a sufletului ei. Cu adevărat mămicia mi-a deschis o portiță să văd comori ascunse până atunci ochiului meu rece.

Balerini de pânză, salvați de Emiliana cu broderie cu flori:

"textilul cedează
ca oricare altă materie
la un moment dat
lupta cu rezistența
zilnică
o ducem fiecare
de la materie
până la spirit
diferit

e cumva treaba fiecăruia
să o ia în direcția
ce i se potrivește
ce o nădăjduiește
ce o găsește pe măsură

posibil...probabil
ca o gaură
în papuc, pe balerini... teniși
să nu poată fi
mereu
ascunsă/astupată de o broderie
de o umplutură
 

poate îndemna la renunțare
la descurajare
la deșertăciune
la eșec
dar poate fi loc
și de curaj
de speranță
de deschidere"

22 mai 2017

Zâna Bună şi Muma Pădurii

Când vine vorba de mămicie am două viteze:

Zâna Bună - răbdătoare şi iubitoare până la infinit, înţelegătoare, îndrăgostită de fiinţa aceasta uimitoare şi fascinantă care este copilul meu, creativă şi dornică de joacă, binevoitoare şi care îşi doreşte (în secret) şi alţi copii, zburdalnică şi care îşi face copilul să râdă în hohote, mângâietoare, ghicitoare de nevoi şi împlinitoare de nevoi, delicată şi atentă, încurajatoare, moale ca un nor de lână şi care nu are grijă de ea niciodată, doar de ceilalţi.

Muma Pădurii - rade tot ce prinde-n cale, tună şi fulgeră, se răsteşte, nu are răbdare, zmuceşte, zminteşte şi alungă, trage, se-ncruntă, e severă şi pune o mie de reguli, nu mai vrea alţi copii - îi e de-ajuns zmeul acesta. Muma Pădurii ar vrea să fugă-n lume şi să se ascundă într-o peşteră întunecată.

Azi mi-am dat seama, că Zâna cea Bună şi Muma Pădurii trebuie să se întâlnească într-o singură persoană! Când sunt blândă şi bună îmi lipseşte fermitatea, iar când sunt fermă îmi lipseşte blândeţea. Cum să fuzionez creaturile astea, aşa încât să devin şi io o mamă cât de cât împăcată de rolul ei? O mamă suficient de bună. Mno, amu'i atunci!

19 mai 2017

O bucurie mică

https://de-dimineata.soldigo.com/
Colierul pleacă la Iaşi. Mi-a plăcut aşa de mult cum a ieşit ambalarea, parcă era îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Am pus în pachet şi o bucată de dantelă parfumată cu picături de lavandă, să aibă purtătoarea şi o surpriză olfactivă când îl deschide :)

Mi-era dor să mă bucur de chestiuţe mici. Abia acuma îmi dau seama cât de varză am fost toata iarna...

18 mai 2017

Nuanţe

Timid, încet, fără şocuri mari, dar totuşi: creez modele noi. Mă joc cu nuanţele, mă joc cu ideile mai vechi.

https://de-dimineata.soldigo.com/ 

https://de-dimineata.soldigo.com/

https://de-dimineata.soldigo.com/

Disponibile, în magazin.

16 mai 2017

Dezmorţiri după o iarnă grea

Primăvară în inimă, cu ninsoare pe alocuri, dar în general soare :) Oricum, secretul e să stau cât mai mult timp pe afară şi să mă mişc!



 



15 mai 2017

De ce scriu pe blog?


~ Mă ajută foarte mult, scrisul e printre puţinele modalităţi prin care pot comunica cu ceilalţi - ştiu că sunt câţiva prieteni care citesc aceste rânduri. Mă simt auzită.
~ Am foarte multe de spus, pentru că multă vreme nu am avut cui să îi vorbesc şi acum sunt ca o "scăpată de-acasă" de când cu internetul şi blogăreala.
~ Pentru că în secret îmi doresc să ştiu că nu sunt singura care trece prin încercările astea care mă tulbură peste măsură.
~ Uneori nu mai ştiu cum să strig după ajutor şi atunci scriu pe blog.
~ Îmi plac cuvintele, îmi place creaţia. Îmi dă un sens. Îmi împlineşte o parte din ceea ce sunt.
~ Aş vrea să inspir şi pe alţii să scrie despre partea mai puţin "publicată" a vieţii lor. Să demitizeze. Să prezinte viaţa, aşa cum e ea defapt. Ce cred ei despre viaţă. Epoca romantismului e apusă, nuferii, barca şi luna sunt expirate. E o sete de un nou romantism care să ne aprindă inima: realitatea şi sinceritatea, atâta cât o cunoşti acum.
~ Scrisul e vindecător.


Vă mulţumesc celor care îmi citiţi blogul :*

3 mai 2017

Jurnal de mămicie

Acum ceva vreme i-am zis lui Ian că mă strădui să nu mai strig la el. Şi dacă cumva o să se mai întâmple, îl rog să îmi amintească să nu mai vorbesc aşa tare, să vorbesc mai încet. Asta s-o întâmplat acum vreo lună probabil şi am uitat complet. Azi o fost toată ziua mârâit şi mi-o miorlăit în creieri toată dimineaţa şi evident că pe la amiază m-or ajuns nervii şi am urlat la el că tot mocoşea uşa de la balcon în timp ce eu încercam să fac demâncare. Şi Ian o venit la mine şi mi-o zis: "Mami, nu vorbi aşa tare. Vorbeşte mai încet!" .... şi m-am calmat şi i-am mulţumit că mi-o adus aminte, mi-am cerut scuze pentru că am urlat... Deci da, orice lucru bun sădit în copil are rod cândva undeva, orice încercare de a sădi binele nu e în van.......

2 mai 2017

Limite în relaţii

Tema de gândire pentru săptămâna asta: cum să pun limite în relaţii. Şi evident că nu gândesc doar de amorul artei, sunt din nou în situaţia în care un prieten sare gardul şi îmi invadează spaţiul cu bocancii... Lucru care mă face să mă simt agresată şi în acelaşi timp neputincioasă, căci nu ştiu să spun stop, nu ştiu cum opreşti un prieten dintr-un avânt care lui i se pare firesc şi îl trimiţi iară dincolo de gard. Şi nici nu ştiu cum să îl trimit dincolo de gard cu delicateţe, mai ales că îs măcinată de acel "o să se supere".

Emisiunea asta a picat la ţanc:
https://soundcloud.com/radio-trinitas/viata-de-familie-20-11-2016-limite-in-viata-de-familie-psiholog-dr-simona-ciobanu?in=radio-trinitas/sets/viata-de-familie#t=0:00

"stabilim graniţele fiinţei şi vindecăm graniţele fiinţei"


1 mai 2017

Podoabe în magazin

Am pus în magazin trei modele de coliere, îndrăgite de cliente: floarea soarelui, muzical şi grădina japoneză.






25 aprilie 2017

How to build a home

Am început o colecţie nouă de broşe, într-un stil shabby cu material denim. Primele două:



Disponibile în secţiunea SHOP a blogului :-)

Şi o melodie care îmi tot suna în minte când le-am făcut:

21 aprilie 2017

Om întreg

Sunt sămânţă căzută între spini. Şi mă întreb dacă soarta e fatidică sau mai e o şansă pentru mine... să devin om întreg.


17 aprilie 2017

Tatăl


"[...] ci întâi părintele trupesc ţine locul părintelui duhvnicesc, apoi părintele duhovnicesc ţine locul Părintelui dumnezeiesc, până când omul ajunge, sporind cu vârsta, să-şi afle adevăratul Tată, de la Care îşi are adevărata fire şi adevărata şi veşnica viaţă. Şi aflându-L dobândeşte nu simpla adăpostire - că nu pentru aceasta L-a căutat pe El -, ci deplinul set al setei sale de a primi şi a dărui iubire, acea iubire care nu aşteaptă plată, pe care ne-a făcut-o cunoscută Dumnezeu, Cel care El ne-a iubit întâi pe noi."

Jean-Claude-Larchet, "Inconştientul spiritual - adâncul neştiut al inimii"

16 aprilie 2017

Dezmorţire

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!



13 aprilie 2017

Magazin online

https://de-dimineata.soldigo.com/

Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile şi mi-a trimis ajutor... timp de lucru, putere de lucru, oameni buni! Am reuşit să îmi deschid un magazin online şi îmi propun să adaug săptămânal podoabe noi. Mulţumesc, Monica şi Alina pentru ajutor! Sper să fie acesta pasul înainte :-)


9 aprilie 2017

Perspectivă

În studenţie, am împrumutat notiţe de la o colegă ca să îmi completez cursurile lipsă. Printre foi am descoperit câteva pagini xeroxate şi m-a surprins ce scris frumos aveau... şi am tras rapid concluzia, cu voce tare chiar, ce scris frumos, ce persoană inteligentă şi cu abilităţi artistice, câtă claritate şi deschidere, ce mi-ar place să fiu prietenă cu această persoană. 

După care am văzut că avea şi câteva floricele desenate pe marginea rândurilor scrise şi am început să îmi ridic o sprânceană şi să caut indicii noi... mi-am dat seama că erau pagini xeroxate după notiţele mele... 

Am avut un şoc mare, pentru că eu m-am văzut mereu opusul caracterizării de mai sus, chiar consideram că am un scris oribil, şi am început să îmi pun problema dacă nu cumva perspectiva mea e distorsionată şi ferestrele prin care mă privesc sunt murdărite. A fost una din cele mai mari lecţii de viaţă. Încă mă lupt să devin prietenă cu persoana aceea care "scrie frumos".

7 aprilie 2017

Being heard

"Being heard is so close to being loved that for the average person, they are almost indistinguishable."
 David Augsburger

6 aprilie 2017

Carul Mare

Carul Mare, broşă disponibilă 45 lei
pentru comenzi:
dimineata.pe.racoare@gmail.com

3 aprilie 2017

Podoabe

 


Tibi Uşeriu

"Problema devine foarte simplă dacă, în loc să te întrebi cum să continui, te întrebi ce te face să te oprești. Pentru că, dacă excludem situaţiile care ne afectează din exterior, în interior, oricât de mult cauţi, nu găsești decât gânduri. Te oprești când îţi trece prin cap că nu mai poţi, că nu are rost, că ai alte opţiuni. Asta dacă vrei să crezi, dacă uiţi că un gând nu este un despot, nu este un dușman, nu este un prieten, este doar un gând pe care îl poţi admira sau îl poţi alunga, dar ce nu poţi face este să lupţi cu el, pentru că nu este real, nu ai cu cine lupta. Un simplu somn bun poate face iar liniște în cap."

un articol despre Tibi Uşeriu



2 aprilie 2017

Despre durere

"The idea behind dissociation is that we put away our pain for another day, a day when we are stronger, have a more developed brain and solid coping mechanisms."

"Parenting will be the toughest work because it is so pervasive in your life. Where many adult relationships may offer the occasional trigger, your relationship with your children mirrors your inner child. You are literally staring your inner child in the face every time you address your children. The triggers are endless. The good news is that children are flexible, loving and willing to be vulnerable. They are most likely to change and help you change. In other words, we can learn so much from them."

Elisabeth Corey- Beating Trauma

27 martie 2017

Podoabe disponibile

Talisman muzical

Talisman cu maci

Talisman Razzmatazz

Talisman cu crenguţe înflorite

Talisman Epopee

Talisman cu flori de câmp

Talisman cu crenguţe de cătină

Talisman cu Floarea-Soarelui

Broşă cer şi inimă
Pentru comenzi puteţi să îmi lăsaţi un mesaj pe adresa dimineata.pe.racoare@gmail.com