25 aprilie 2017

How to build a home

Am început o colecţie nouă de broşe, într-un stil shabby cu material denim. Primele două:



Disponibile în secţiunea SHOP a blogului :-)

Şi o melodie care îmi tot suna în minte când le-am făcut:

21 aprilie 2017

Om întreg

Sunt sămânţă căzută între spini. Şi mă întreb dacă soarta e fatidică sau mai e o şansă pentru mine... să devin om întreg.


17 aprilie 2017

Tatăl


"[...] ci întâi părintele trupesc ţine locul părintelui duhvnicesc, apoi părintele duhovnicesc ţine locul Părintelui dumnezeiesc, până când omul ajunge, sporind cu vârsta, să-şi afle adevăratul Tată, de la Care îşi are adevărata fire şi adevărata şi veşnica viaţă. Şi aflându-L dobândeşte nu simpla adăpostire - că nu pentru aceasta L-a căutat pe El -, ci deplinul set al setei sale de a primi şi a dărui iubire, acea iubire care nu aşteaptă plată, pe care ne-a făcut-o cunoscută Dumnezeu, Cel care El ne-a iubit întâi pe noi (Ioan 4, 10)."

Jean-Claude-Larchet, "Inconştientul spiritual - adâncul neştiut al inimii"

16 aprilie 2017

Dezmorţire

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!



13 aprilie 2017

Magazin online

https://de-dimineata.soldigo.com/

Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile şi mi-a trimis ajutor... timp de lucru, putere de lucru, oameni buni! Am reuşit să îmi deschid un magazin online şi îmi propun să adaug săptămânal podoabe noi. Mulţumesc, Monica şi Alina pentru ajutor! Sper să fie acesta pasul înainte :-)


9 aprilie 2017

Perspectivă

În studenţie, am împrumutat notiţe de la o colegă ca să îmi completez cursurile lipsă. Printre foi am descoperit câteva pagini xeroxate şi m-a surprins ce scris frumos aveau... şi am tras rapid concluzia, cu voce tare chiar, ce scris frumos, ce persoană inteligentă şi cu abilităţi artistice, câtă claritate şi deschidere, ce mi-ar place să fiu prietenă cu această persoană. 

După care am văzut că avea şi câteva floricele desenate pe marginea rândurilor scrise şi am început să îmi ridic o sprânceană şi să caut indicii noi... mi-am dat seama că erau pagini xeroxate după notiţele mele... 

Am avut un şoc mare, pentru că eu m-am văzut mereu opusul caracterizării de mai sus, chiar consideram că am un scris oribil, şi am început să îmi pun problema dacă nu cumva perspectiva mea e distorsionată şi ferestrele prin care mă privesc sunt murdărite. A fost una din cele mai mari lecţii de viaţă. Încă mă lupt să devin prietenă cu persoana aceea care "scrie frumos".

7 aprilie 2017

Being heard

"Being heard is so close to being loved that for the average person, they are almost indistinguishable."
 David Augsburger

6 aprilie 2017

Carul Mare

Carul Mare, broşă disponibilă 45 lei
pentru comenzi:
dimineata.pe.racoare@gmail.com

3 aprilie 2017

Podoabe

 


Tibi Uşeriu

"Problema devine foarte simplă dacă, în loc să te întrebi cum să continui, te întrebi ce te face să te oprești. Pentru că, dacă excludem situaţiile care ne afectează din exterior, în interior, oricât de mult cauţi, nu găsești decât gânduri. Te oprești când îţi trece prin cap că nu mai poţi, că nu are rost, că ai alte opţiuni. Asta dacă vrei să crezi, dacă uiţi că un gând nu este un despot, nu este un dușman, nu este un prieten, este doar un gând pe care îl poţi admira sau îl poţi alunga, dar ce nu poţi face este să lupţi cu el, pentru că nu este real, nu ai cu cine lupta. Un simplu somn bun poate face iar liniște în cap."

un articol despre Tibi Uşeriu



2 aprilie 2017

Despre durere

"The idea behind dissociation is that we put away our pain for another day, a day when we are stronger, have a more developed brain and solid coping mechanisms."

"Parenting will be the toughest work because it is so pervasive in your life. Where many adult relationships may offer the occasional trigger, your relationship with your children mirrors your inner child. You are literally staring your inner child in the face every time you address your children. The triggers are endless. The good news is that children are flexible, loving and willing to be vulnerable. They are most likely to change and help you change. In other words, we can learn so much from them."

Elisabeth Corey- Beating Trauma

27 martie 2017

Podoabe disponibile

Talisman muzical

Talisman cu maci

Talisman Razzmatazz

Talisman cu crenguţe înflorite

Talisman Epopee

Talisman cu flori de câmp

Talisman cu crenguţe de cătină

Talisman cu Floarea-Soarelui

Broşă cer şi inimă
Pentru comenzi puteţi să îmi lăsaţi un mesaj pe adresa dimineata.pe.racoare@gmail.com

16 martie 2017

Only Love Today

“Today I will choose love. If I mistakenly choose distraction, productivity, perfection, or negativity over love, I will not wallow in regret. I will choose love next. I will choose love until it becomes my first response … my gut instinct … my natural reaction. I will choose love until it becomes who I am.”
–Rachel Macy Stafford #onlylovetoday

6 martie 2017

Pampering

Pampering myself with a brooch...
 
Că tot ziceam mai demult că mi-ar place să fac podoabe pe care le-aş purta. Mi-am făcut o broşă-univers.

Podoabe disponibile

Broşă simplă din lemn de stejar

Broşă inimă şi cer

Talisman crenguţe înflorite

Cercei cireşele la urechi

Talisman Razzmatazz

Talisman cu crenguţe de cătină
Comenzi la dimineata.pe.racoare@gmail.com

28 februarie 2017

2 ani


 

Cadoul meu pentru aniversarea de 2 ani a lui Ian a fost un pelerinaj pe jos de la Mănăstirea Rohia spre Mănăstirea Rohiţa. A fost un cadou pentru toată familia, ne lipsesc mult călătoriile şi întâlnirile cu alţii. Ieşirea din vizuină a fost tare frumoasă şi blândă, ca o aripă de mamă sub care poţi să te adăposteşti şi să te bucuri, iar uneori să plângi. Ce frumoşi sunt oamenii! Ce bine că am ieşit din casă!

În ăştia 2 ani mi-am făcut armata. Dar mai multe despre primii 2 ani de motherhood, într-un alt episod...


24 februarie 2017

Harta insulei mele pustii

Ca o continuare a episodului cu baobabul stufos...

...în ultima vreme sunt tot mai des pe buza prăpastiei care mă duce spre mânie. Îmi iese durerea de undeva din mine şi dau drumul la lucruri veninoase pe gură. :-( După care îmi pare rău, evident, şi deşi hârtia mototolită o pot întinde din nou, ea pătrează încă urmele ravagiilor.

Aşa că m-am gândit să îmi fac o hartă, ca şi cum viaţa ar fi o insulă pustie - plină de lucruri exotice, bunătăţi, dar şi pericole de care să mă feresc. Instictul de supravieţuire mă obligă să încep cu primejdiile şi astea-s lucrurile pe care le-am descoperit până acum:
Taifunul se dezlănţuie:
  • când mă grăbesc să fac un lucru şi ceva/cineva îmi stă în cale
  • când mă grăbesc să fac ceva şi copilul "mă încurcă", "refuză să colaboreze" sau spune "NU" la tot ce propun eu :((
  • când nu îmi pot gestiona impulsurile
  • când simt durere interioară care nu ştiu de unde vine
  • când nu-mi sunt împlinite nevoile
  • când nu îmi spun părerea pentru că "nu are rost" şi oricum "nu voi fi înţeleasă"
  • când sunt în preajma părinţilor sau când vorbesc cu ei la telefon
  • mă supără cineva şi îmi descarc nervii pe altcineva 
  • combinaţii de subpuncte de mai sus
Sunt sigură că mai sunt şi alte situaţii, dar numai astea le-am identificat până acum. Întrebarea e... ce mă fac când vine taifunul? Sunt oare complet singură pe insula asta pustie sau aş putea să cer ajutor?

Aş putea încerca:
  • să nu mă mai grăbesc
  • să îmi spun părerea, dar într-un mod frumos 
  • să îmi spun părerea când sunt calmă (calmată) şi după ce o trecut tumultul interior
  • să nu răspund direct la telefon când mă sună părinţii, să iau o pauză de 1-2 minute înainte şi apoi să sun eu, când mă simt pregătită 
  • să evaluez mereu situaţiile în care sunt, ceea ce înseamnă să îmi iau un răgaz de 2 minute înainte să dau drumul la prostii pe gură, să mă retrag undeva singură
  • să am mai multă grijă de mine şi de nevoile mele (Citeam undeva că niciodată să nu ai încredere în cineva care nu are grijă de el însuşi, cum va fi el capabil să aibă grijă de altcineva? Interesant, încă meditez la asta.)

15 februarie 2017

Înţărcare

De câteva zile o prietenă îl scoate pe Ian afară câte o oră, deci face pe bona şi pe salvatoarea de minţi de mame. Ian o iubeşte tare mult şi prietena îmi spune că ea chiar se relaxează şi îi prinde bine timpul petrecut cu el. Minunat!

Azi, Ian s-a întors acasă însoţit de prietena mea şi de o altă prietenă a ei. Vroiam să ajung şi la magazin să cumpăr demâncare pentru prânz şi deja fiind multă lume în jurul lui Ian, prevedeam o mică împotrivire. Ca să evit eventualele mofturi, nu l-am întrebat dacă vrea să mergem până la magazin, i-am spus că trebuie să mergem la magazin şi l-am întrebat dacă vrea să îmi dea mâna mie sau prietenei mele? Şi Ian le-a luat de câte o mână pe fiecare dintre fete, dar pentru mami nu a mai avut a 3-a mână. Şi în momentul ăla, întreptându-ne spre magazin, am simţit cum au loc cele mai complexe transformări în relaţia cu băiatul meu: am simţit că DA, eu sunt mama lui, cea care îl spală, îl adoarme, îl hrăneşte, îl educă, îl iubeşte şi îl aşteaptă mereu acasă - iar el pleacă cu baza asta către lume, o îmbrăţişează şi se bucură de ea. Eu de-aia sunt aici, ca toate nevoile lui, atât cât mă pricep, să fie împlinite, ca el să poată să îşi aleagă prietenii, să se bucure de viaţă pe deplin şi atunci când va fi cazul, să poată să înfrunte şi greutăţile. A fost o senzaţie de eliberare, a fost de-a dreptul o înţărcare psihică.

După 2 ani în care am stat 90% din timp împreună, văd că încet încet pot să îl las pe Ian să îşi trăiască viaţa mai indepedent de mine, iar eu să îmi văd de propriile mele nevoi neglijate total, să merg la aerobic, la cursuri de terapie, să pictez, să mă îngrijesc mai mult.

Trebuie să recunosc că în 2 ani de mămicie am învăţat mai mult despre mine, despre viaţă şi despre relaţii decât în toată viaţa mea de 30 ani dinainte.

11 februarie 2017

Pictez

Pictez din nou şi am o altă viziune asupra picturii. Nu mai aspir la a fi cea mai bună, cea mai grozavă, nu mai aspir să fac performanţă, perfecţiune, originalitate şi altele care m-ar scoate din "anonimat". Nu mă mai interesează elitismul, mă interesează inima. Pictura mea să ajunga la inima celui care o pune pe perete. Nu mai fug de clişee, nu mai îmi doresc să fiu o pictoriţă deosebită şi să impresionez lumea. Vreau să fiu ceea ce sunt, o pictoriţă uşor naivă, îndrăgostită de cromatică şi cu niţel umor.

În timp ce scriu rândurile astea mă simt ca îmbibată într-un balsam mângâitor. Mă bucur de darul picturii. Just because. :-)

Mai jos aveţi câteva picturi noi şi vechi, realizate după fotografii trimise de clienţi, pentru un tablou cadou.








Dez morţire

Sunt foarte supărată pe mine. Din cauză că nu mi-am cunoscut măsura, am dat-o în  bară. Mi-am pus ţeluri înalte şi am ratat esenţialul.
În goana mea să îl cresc cât mai bine pe Ian, nu am ştiut să am grijă de mine,  să mă păstrez într-o zonă de confort fizic şi psihic - stare care m-ar fi ajutat să am o relaţie mai profundă cu el. Da,  a fost o goană într-adevar,  o fugă din cauza fricii de a nu greşi.
O moştenire din familia în care am crescut este că de mică am învăţat să îmi pun standardele cele mai înalte conform valorilor impuse (altfel erai vrednic de dispreţ) şi să neglijez complet fiinţa care sunt. Am ajuns să îmi împing limitele zilnic,  doar că luptam pe frontul altora,  nu pe frontul meu. Când lupţi pe frontul tău,  eşti motivat şi energizat de idealurile proprii.
Deci,  cine sunt?  Ce îmi place?  Ce imi doresc? Care sunt valorile mele?  Am dreptul să respir, să iau o pauză,  sau mereu trebuie să demonstrez?! Am dreptul la a duce o viaţă liniştită,  simplă şi  tihnită,  fără ambiţii împrumutate  care îmi mutilează sufletul? E de ajuns viaţa cu ale ei încercări şi provocări,  nu mai vreau să mă chinui în plus!
Am o singură mare dorinţă acum,  să îmi cunosc măsura,  să mă bucur de confortul binecuvântărilor lui Dumnezeu,  ca să pot să cresc cu adevărat.  Să cresc firesc,  aşa cum creşte un copil. Să pot să mă relaxez,  să mă dezîncord, să pot primi şi să pot da... Să îmi dau voie să exist.

14 ianuarie 2017

ÎMPĂCARE

cuvântul meu pentru 2017 este ÎMPĂCARE.

. ca să pun ceva bun în locul pornirilor mele impulsive, răzbunăcioase
. ca să nu mai fac melodrame atunci când viaţa devine niţel mai greuţă
. ca să nu mai disper
. pt. că aşa scrie şi Ap. Pavel: "Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu" (Corinteni 2, 5)
. pt. că e grea împăcarea, dar roadele sunt uşoare

https://gandul-de-lemn.soldigo.com/

6 ianuarie 2017

Dezmorţire

Mare parte din acţiunile mele de peste zi au ca şi combustibil frica.
Frica de ce-o să zică.
Frica de a pierde iubirea cuiva.
Frica de a pierde pe cineva.
Frica de a nu corespunde.
Frica de a fi penibil.
Frica de a respinsă.
Frica de a greşi.

De-acolo agitaţia mea şi graba.

Dar cum ar fi să pun în rezervor altceva în loc de frică? Cum ar fi:
Bucuria de a trăi.
Dorinţa de armonie.
Curaj.
Afecţiune.
Cuvântul lui Dumnezeu.
Vulnerabilitate în sensul de a lăsa viaţa să se întâmple - acceptare - lipsa dorinţei de a controla.
Grijă.
Înclinarea spre frumuseţe.



Ce altceva mai poate înlocui frica şi poate să dea un impuls bun?