25 octombrie 2016

Dezmorţire

Sunt recunoscătoare pentru minunea de azi. Pentru cât de repede şi de clar mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciunea de dimineaţă.

Sunt recunoscătoare că am ce să învăţ de la toţi din jurul meu şi de cele mai multe ori mă uimeşte frumuseţea vieţii din acest punct de vedere. Cred că acesta e liantul care ne ţine pe toţi la un loc şi care ne ajută să relaţionăm, după ce gustăm din "veninul amărăciunii" aproapelui.

Sunt recunoscătoare că mă simt tot mai liberă de presiunile altora de fi cumva. Nu îmi mai doresc să mulţumesc pe cei din jurul meu dacă asta înseamnă să le întreţin iluziile.

Sunt recunoscătoare că nu mai cred tot ce aud/citesc şi că am curajul de a mă indoi pozitiv, de a încerca să înţeleg lucrurile puţin mai la adânc.

Sunt recunoscătoare că uneori înţelepciunea şi chibzuinţa îmi sunt accesibile chiar şi mie, o naivă idealistă niţel prostuţă. Îmi sunt accesibile atunci când mă aflu în situaţii ambigue şi cer ajutorul lui Dumnezeu. Când nu cer ajutor, atunci rămân pe mai departe o gâsculiţă naivă.




Un comentariu: