Postări

Se afișează postări din septembrie, 2016

Tot despre bunătate

Imagine
"Bună să-ţi fie inima!" ...căci până nu ţi-e bună inima, te chinui mult în viaţă...

Dimineţi ursuze

Imagine

Gânduri de lemn

Imagine
Gândul de lemn îşi aşterne câteva gânduri de lemn într-un interviu .

Dezmorţire

Nu, bunătatea nu e o altă steluţă aurie de prins pe paltonaş. Când ceri bunătate e clar că eşti deja demult în tărâmul complet opus, de unde abia dacă mai ai o mică speranţă că vei scăpa cândva. Când ceri bunătate nu poţi cere aşa simplu: "Doamne, dă-mi, te rog, bunătate!". Când ceri bunătatea trebuie să o ceri pentru alţii. "Doamne, dă-mi, bunătate ca să pot să îi mângâi pe cei din jurul meu!". Şi nici aşa nu e completă rugămintea, tot mai are o doză de egoism înăuntru pentru că liniştea sufletului tău depinde de răspuns. Bunătatea e soră cu umilinţa, penibilul, vulnerabilitatea, lacrimile de ruşine, renunţarea la dreptatea proprie - şi astea nimeni nu le vrea. Şi bunătatea vine doar la pachet. Iar răspunsul la rugăciune se transformă în întrebare: "Dar vrei să primeşti bunătatea cu toată cohorta ei de surate?".

Rutina mea de dimineaţă

Imagine

Dialoguri bebeluşeşti

Vin cu Ian de afară, de pe aleea din faţa blocului unde s-a jucat cu copiii ("piii"), asta fiind una din marile lui fericiri. Ne băgam la somnic şi înainte să adoarmă îmi zice bucuros şi şoptit: "Piii!" "Da, mami, copiii!" Râde şi îi sclipesc ochii. Apoi îmi spune întrebător: "Piii?" "Copiii au plecat acasă să pape." "Miam-miam!" "Da", zâmbesc eu, "miam, miam!" "CARNE!" spune el hotărât :)))) Ian are 1 an jumate.

Dezmorţire

Imagine
Toate-s bune şi frumoase, dar eu trăiesc încordată. A mă bucura de o zi simplă e un efort constant şi nu vine uşor, de-a gata. Prima dată îmi dau seama că umerii şi spatele îmi sunt încordate, mi-s adunate ca şi cum aş sta la pândă. Apoi realizez că nu am nici un bai care necesită rezolvare şi nici vreo altă problemă majoră. Stresul şi încordarea fac parte din viaţa mea pentru că nu am exerciţiul bucuriei liniştite. Nu am conştiinţa că duc o viaţă frumoasă, la adăpost de traumele majore ale vieţii. Cred că recunoştinţa ar putea să mă scoată din starea asta ("counting my blessings"). Oare aşa am trăit toţi cei 32 de ani? Azi sunt recunoscătoare pentru: - cartea "Arta de a ne folosi greşelile - după Sfntul Francisc de Sales" scrisă de Joseph Tissot - dimineţile de toamnă însorite - familia mea Un citat care m-a scuturat de deznădejde şi mi-a arătat că NU MĂ CUNOSC şi că mă SUPRAESTIMEZ: "A te tulbura şi a te descuraja când cazi în păcat înseamnă să n