17 august 2016

Dezmorţirea

Zilele trecute:
Pe plaja de pe malul Someşului, cu Ian. Tot încearcă să îmi zică ceva, nu pricep, îmi arată mâinile, se tot chinuie să vorbească. Într-un final, mi se pare că vrea să îi dau un şerveţel umed şi îi dau. Îl ia mulţumit şi merge la un băiat mai mare şi începe să îi şteargă braţele pline de vântăi, crede că e murdar...

Sunt recunoscătoare
pentru că există binecuvântatul somn care regenerează materia aia cenuşie
pentru pizza
pentru că am ce să muncesc şi îmi place ce muncesc
pentru că există mereu porţi - nebănuite şi nesperate - de ieşire din impasuri


2 comentarii: