31 august 2016

Entuziasm

Mai demult când vă ziceam că mi-am pierdut entuziasmul, nu ştiam ce vorbesc.
Azi am aflat. Entuziasm derivă din greacă şi înseamnă:
en  - în interior
Theos - Dumnezeu, divin
asm - respiraţie, suflare

Defapt vroiam să vă spun atunci că mi-am pierdut "suflarea divină din interior" şi nu ştiu dacă nu cumva tocmai mi s-au lămurit în parte cuvintele: "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi."  (Ioan 6: 53)

17 august 2016

Dezmorţirea

Zilele trecute:
Pe plaja de pe malul Someşului, cu Ian. Tot încearcă să îmi zică ceva, nu pricep, îmi arată mâinile, se tot chinuie să vorbească. Într-un final, mi se pare că vrea să îi dau un şerveţel umed şi îi dau. Îl ia mulţumit şi merge la un băiat mai mare şi începe să îi şteargă braţele pline de vântăi, crede că e murdar...

Sunt recunoscătoare
pentru că există binecuvântatul somn care regenerează materia aia cenuşie
pentru pizza
pentru că am ce să muncesc şi îmi place ce muncesc
pentru că există mereu porţi - nebănuite şi nesperate - de ieşire din impasuri


10 august 2016

universul unui copil

Intri în camera lui Ian:
Icoana Sfântului Apostol Ioan - e de la naşii Mihaela şi Liviu, îngeraşul din lemn pictat e de la Graţi, icoana cu Maica Domnului e de la Mihaela, salteaua şi cearşaful e de la buni Ileana, pătura de pe pat e de la Marta, mocheta e luată din banii primiţi de la străbunica, periniţa cu soare e de la Cris, peretarul e primit de la Corina, rafturile sunt făcute de Dan, maşinuţele şi cărţile de pe raft sunt primite de la buni Adriana, jucăria cu colăcei e făcută de mine, curcubeul de lemn e primit de la finuţul Mihai, etc etc.
Numa' vroiam să vă zic cum se construieşte universul unui copil :-)


5 august 2016

Veninul amărăciunii noastre

sfaturi de parenting de la Ion Creangă
 
„Fie-vă dragi copiii, purtaţi-vă cu ei blând, învăţaţi-i ce e de folos, fiţi drepţi şi-ţi vedea că nu-s sălbatici. Schimbaţi-le des ocupaţia, jucaţi-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii şi tu copil. Nu vă vărsaţi veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat...” 
 
 

4 august 2016

Notiţă

de pe pagina de FB a Simonei Ciobanu

Metanoia ca renunţare:

"Intensitatea durerii percepută în cazul renunţării este doar măsura îndepărtării de raţiunile dumnezeieşti. Vindecarea ţine de conlucrarea cu Voinţa lui Dumnezeu." teolog Adrian Ciobanu 

"În formele ei majore, renunţarea este cea mai dureroasă experienţă umană. Când renunţarea la noi înşine înseamnă renunţarea la anumite trăsături de personalitate, la tipare comportamentale bine stabilite, la ideologii şi chiar la un întreg stil de viaţă, durerea poate fi chinuitoare. Dar aceste forme majore de renunţare sunt necesare dacă vrei să ajungi cât mai departe pe drumul maturităţii şi creşterii spirituale. Ca în orice fel de renunţare, cea mai mare teamă este că rămâi complet golit. Este frica existenţială de a fi redus la zero. Dar orice trecere de la un mod de viaţă la altul înseamnă moartea celui vechi şi naşterea unuia nou."
Scott Peck, în "Drumul către tine însuţi şi mai departe"