Încă o dezmorţire-dezmeticire

Toocmai mi-am dat seama că mă ţin de o relaţie bolnavă cu o persoană:
- cu care nu am nimic, dar nimic în comun
- care are valori opuse şi chiar împotriva valorilor mele
- care e foarte şarmantă şi charismatică şi căreia niciodată nu am putut să îi spun NU
- de la care aştept mereu aprobarea, căci aciditatea şi pamfletul pe care le afişează le confundam cu luciditatea (?!)
- în preajma căreia nu m-am simţit niciodată în largul meu, mă simţeam mereu cenzurată
- care are o şiretenie prin care mă domină şi mă face să nu îmi pot exprima părerea
- care m-a pus în situaţii urâte de multe ori, ascunzându-mi adevărul
- mă face să mă simt manipulată chiar şi când îmi face un cadou


De ce am alimentat totuşi relaţia cu ea?
- pentru că am considerat-o o persoană foarte cool şi credeam că asta e contagios (?!)
- pentru că am văzut de foarte multe ori cum suferă (şi simţeam nevoia să o protejez?! salvez?!)


Lista'i lungă, îmi asum vina de a mă lăsa prinsă într-o mreajă ţesută chiar de mine, din fire fine de mândrie, pe sufletu-mi "neghiob şi slut"... şi beteag.

Arrivederici!

Comentarii

  1. Eu zis ca toate astea o sa dureze... pana intr-o zi! :) vorba romanului: ulciorul nu merge de multe ori la apa, sau?! :) weekend frumos! Ioana

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu