despre viaţă

Copilul acesta frumos şi minunat scormoneşte înăuntrul meu şi-mi zgândăre straturile protectoare. Sau mai bine spus "straturile adăpostitoare", sub care mi-am dus cvasi-liniştită existenţa până la 30 de ani. Copilul acesta care nu ştie de reguli, limite şi politeţe. Care nu poate să fie political correct cu mama lui, s-o lase-n pace când e iritată.
Dacă n-ar fi fost el, aş fi trăit pe mai departe crezând că ceapa mea are straturi frumos mirositoare, căci nimeni nu s-a aventurat atât de departe în sufletul meu cum se avântă el. Îmbrăcat în pirat, cu spada-n mână şi avânt copilăresc: "En garde, maman!"
Mă aflu în faţa lui neputincioasă şi, când nu ascultă nimic din ce-i spun, nu-mi mai rămâne decât să-l iubesc...