15 mai 2016

Dezmorţirea

Nu ştiu ce să fac cu durerea. Am un sac plin de durere care aşteaptă să fie trăită cumva şi mă tot codesc în jurul lui. Ştiu că pe fundul sacului e comoara pe care am căutat-o toată viaţa. Credeam că pot ajunge la ea prin tot felul de şiretlicuri, dar NU... Asta să însemne oare "să îmi iau crucea"?

Din când în când se mai varsă sacul şi mă panichez şi se dezlănţuie un peisaj jalnic...

Dar... totuşi... să revenim la dezmorţire...
Azi simt recunoştinţă pentru că există IERTARE.
Sunt bucuroasă pentru că am aflat cuvintele Evangheliei.
Sunt recunoscătoare pentru prieteni şi vizite.    

acum 2 ani pe vremea asta eram în luna de miere...

2 comentarii: