25 martie 2016

Un răspuns

"Ori de câte ori ca părinte îți pierzi controlul, te înfurii, țipi sau critici, sau nu pui limite când ar fi bine să pui limite, este vorba despre ceva ce are legătură cu trecutul nostru. Până nu le rezolvăm, repetăm greșelile părinților noștri. Pedepsim copilul așa cum am fost noi pedepsiți. O dată cu creșterea copiilor mei, mi-am descoperit cu fiecare vârstă noi vulnerabilitați, lucruri care mi-au lipsit sau pe care nu le-am trăit în copilărie și răni pe care trebuia să le vindec. Un dar incredibil pe care ni-l oferă copiii noștrii. Copiii ne arată nevoile noastre neîmplinite și rănile noastre. Ca să le putem vindeca și să putem să redevenim compleți, să ne împlinim. Și, ce am mai învățat de la copiii mei este că esențială este grija mea față de mine pentru a putea avea calmul, răbdarea și înțelepciunea de a ști să răspund nevoilor lor. Nu să fiu reactivă. Atunci crește riscul de a pedepsi. Când ești obosit/ă, stresat/ă, cu nevoile neîmplinite."
Domnica Petrovai

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu