Răspunsul la multe din întrebările mele este să tac şi să plâng.
Postări
Se afișează postări din martie, 2016
dezmorţirea din ziua 9
- Solicitați un link
- Alte aplicații
sunt recunoscătoare pentru câte un dialog fain. sunt recunoscătoare pentru cartofi prăjiţi. sunt recunoscătoare pentru că pe măsură ce îmi pun la îndoială gândurile, începe să mi se înmoaie inima. o concluzie a zilei: fiecare personaj dintr-o poveste are propria lui versiune - "adevărată", deeeeci, adevărul este relativ, deeeeci adevărul spus fără milă este sec şi sună a talangă zornăitoare. o altă concluzie a zilei: în loc de "dezmorţire" aş putea spune "dezmeticire".
- Solicitați un link
- Alte aplicații
<<Sfântul Filip [Neri] era un om mânios, care se certa din nimic şi care avea puternice izbucniri de mânie, în schimbul cărora avea, desigur, de îndurat muştruluiala zdravănă a confraţilor săi. Într-o zi a simţit că nu mai putea continua astfel. Din relatările vieţii lui nu aflăm dacă aceasta s-a datorat virtuţii lui sau faptului că nu-i mai putea suporta pe fraţi. Cert este că se repezi dintr-o dată spre capelă, îngenunche înainte unei statui de-a lui Hristos şi-L rugă să îl izbăvească de mânie. Apoi ieşi afară, plin de nădejde. Prima persoană pe care o întâlni fu unul dintre fraţii care nu-l supărase niciodată cu nimic, dar care tocmai acum se arătă duşmănos şi supărător. Aşa că Filip izbucni în mânia lui obişnuită şi se duse mai departe, plin de năduf, pentru a-l întâlni pe un alt confrate, care întotdeauna fusese pentru el un izvor de mângâiere şi odihnă. Dar până şi acesta îi răspunse în doi peri. Atunci Filip dădu fuga înapoi la capelă, se aruncă înainte statuii lui Hristos
Un răspuns
- Solicitați un link
- Alte aplicații
"Ori de câte ori ca părinte îți pierzi controlul, te înfurii, țipi sau critici, sau nu pui limite când ar fi bine să pui limite, este vorba despre ceva ce are legătură cu trecutul nostru. Până nu le rezolvăm, repetăm greșelile părinților noștri. Pedepsim copilul așa cum am fost noi pedepsiți. O dată cu creșterea copiilor mei, mi-am descoperit cu fiecare vârstă noi vulnerabilitați, lucruri care mi-au lipsit sau pe care nu le-am trăit în copilărie și răni pe care trebuia să le vindec. Un dar incredibil pe care ni-l oferă copiii noștrii. Copiii ne arată nevoile noastre neîmplinite și rănile noastre. Ca să le putem vindeca și să putem să redevenim compleți, să ne împlinim. Și, ce am mai învățat de la copiii mei este că esențială este grija mea față de mine pentru a putea avea calmul, răbdarea și înțelepciunea de a ști să răspund nevoilor lor. Nu să fiu reactivă. Atunci crește riscul de a pedepsi. Când ești obosit/ă, stresat/ă, cu nevoile neîmplinite." Domnica Petrov
dezmorţirea din ziua 2
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Sunt recunoscătoare pentru: - că o pot lua în fiecare zi de la capăt, chiar dacă o dau în bară tot în fiecare zi - pentru prieteni - familia mea. Azi dimineaţă după ce-am hrănit micul familion, l-am rugat pe soţ să aibă grijă de bebe, până stau puţin singură în dormitor să-mi adun oile. Şi după vro 5 minute, cum stăteam eu în moţul patului citind dintr-o carte, aud de cealaltă parte a uşii: "Da, mămica s-a dus să-şi adune oile! Daaaa..." :-)))
Dezmorţirea
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Prolog Să scriu trei lucruri pentru care sunt recunoscătoare, în fiecare zi altele. De ce? Ca să mă dezmorţesc (ce cuvânt!). Ziua 1 Sunt recunoscătoare pentru viaţa ce mi-a fost dată. Sunt recunoscătoare pentru pâinea cu unt şi sare. Sunt recunoscătoare pentru noii adidaşi pe care mi i-am luat pentru alergare.