31 decembrie 2016

Pentru 2017

Chiar îmi doresc să devin serioasă 🍀 cu lânoasele mele. Să îmi fac şi eu magazin profesionist ca şi gândul meu de lemn şi să am produse în stoc. Nu vreau să devin serioasă doar de dragul seriozităţii, vreau să fiu astfel cu un pas mai aproape de VISUL NOSTRU. Vis care implică linişte, natură, mai mult sens şi multă schimbare.


17 decembrie 2016

Mâine - 18 decembrie - TÂRG!

Asociaţia mamelor care lucrează de acasă (Work At Home Moms) organizează un târg cu produse handmade realizate de mămici. La Bastionul Croitorilor, duminică, 18 decembrie, între orele 10-18.

Voi participa şi eu :D căci sunt şi eu WAHM! Vă aştept cu cele mai îndrăgite modele De Dimineaţă!
V-am pregătit preţuri cu până la 30% reducere şi multe alte surprize.








16 decembrie 2016

5 omuleţi

 





 
Realizaţi din lână împâslită. Căciuliţele şi fulărele au fost tricotate de Atelierul Păpădiei. 
Înălţimea aprox. 15 cm
Preţ: 45 lei
 
Comenzi la dimineata.pe.racoare@gmail.com

2 decembrie 2016

Sertare

Scotocind prin mine, găsesc sertare neatinse de ani de zile. În care sertar încuiat cu multă durere mi-am ascuns delicateţea?

29 noiembrie 2016

Reţetă pentru zile friguroase


...pentru zilele alea în care te trezeşti şi te aduni cu făraşul de pe jos. De când sunt mămică nu îmi mai permit luxul de a lâncezi sub pătură până la amiază, copilaşul acesta era exact ce-mi lipsea ca să mă trezească din amorţire şi să mă ajute să înaintez spre visele mele. Reuşesc să îl hrănesc şi să îl schimb dimineaţa, în orice stare aş fi, dar uneori, cel mai greu lucru e să mă scot din morocăneală şi să devin o mamă cât de cât interactivă :P (n-am găsit un cuvânt mai bun).

În dimineţile acelea sucite încep să mulţumesc Creatorului pentru tot: Doamne, mulţumesc pentru pătura aceasta călduroasă, pentru căsuţa aceasta ce ne ţine loc de adăpost, pentru papuceii ăştia simpatici şi roşii, pentru linişte, pentru că mi-ai dat încă o zi, pentru apă caldă, pentru săpun parfumat, pentru copilaşul meu sănătos, pentru soţul meu căruia îi pasă, pentru că am mâncare în frigider, pentru că am ce muncii, pentru comenzi, pentru că răspunzi la rugăciunile mele, pentru mângâierile Tale, pentru că îmi dai timp să mă trezesc dimineaţa, pentru cana asta frumoasă, pentru aroma ceaiului fierbinte... şi continui tot aşa până mi se încălzeşte inima şi chiar dacă mulţumirile încep mecanic şi nu foarte convingătoare, deja după 5 minute simt cu adevărat recunoştinţă şi bucurie. Mulţumesc pentru tot ce îmi iese în cale, uneori cu voce tare, pentru tot ce reuşesc să fac, chiar dacă pare un lucru mărunt şi simplu - mai ales acelea îmi arată binecuvântarea în care mă scald zi de zi...

Ca o concluzie dez morţitoare, e interesant să înveţi arta de a trăi frumos la 30 de ani... Şi ce e şi mai interesant e că această artă o învăţ de la alţii, târziu, dar o învăţ...


25 octombrie 2016

Dezmorţire

Sunt recunoscătoare pentru minunea de azi. Pentru cât de repede şi de clar mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciunea de dimineaţă.

Sunt recunoscătoare că am ce să învăţ de la toţi din jurul meu şi de cele mai multe ori mă uimeşte frumuseţea vieţii din acest punct de vedere. Cred că acesta e liantul care ne ţine pe toţi la un loc şi care ne ajută să relaţionăm, după ce gustăm din "veninul amărăciunii" aproapelui.

Sunt recunoscătoare că mă simt tot mai liberă de presiunile altora de fi cumva. Nu îmi mai doresc să mulţumesc pe cei din jurul meu dacă asta înseamnă să le întreţin iluziile.

Sunt recunoscătoare că nu mai cred tot ce aud/citesc şi că am curajul de a mă indoi pozitiv, de a încerca să înţeleg lucrurile puţin mai la adânc.

Sunt recunoscătoare că uneori înţelepciunea şi chibzuinţa îmi sunt accesibile chiar şi mie, o naivă idealistă niţel prostuţă. Îmi sunt accesibile atunci când mă aflu în situaţii ambigue şi cer ajutorul lui Dumnezeu. Când nu cer ajutor, atunci rămân pe mai departe o gâsculiţă naivă.




24 octombrie 2016

Căsuţe

Broşe căsuţ, 35 lei
Pentru comenzi: dimineata.pe.racoare@gmail.com















Perspective

1. În procesul meu de dezmorţire am ajuns la concluzia că deşi am idei bune, ele sunt abordate din perspective total greşite. Poţi să trăieşti cu adevărul în mână, dar să fii total pe dinafară. Ăsta da păcat. Asta da deviere de la esenţă.

2. Pe lânga modelele de podoabe pe care le ştiţi deja, vreau să fac ceva total egocentric, dar absolut necesar pentru dezmorţire: să fac podoabe pe care eu le-aş purta zilnic. Momentan port podoabe de la alţi creatori, pentru că podoabele pe care le fac eu mi se par elegante, făcute parcă pentru fete finuţe.

Sentimentul acela ciudat de a purta o podoabă făcută de mine... hmm...
Aş purta ceva care să nu atragă atenţia, ceva mic-mic-mic, ceva semnificativ, metaforic, simbolic, amuzant.


14 octombrie 2016

trying too hard... hmmm

“It’s dark because you are trying too hard.
Lightly child, lightly. Learn to do everything lightly.
Yes, feel lightly even though you’re feeling deeply.
Just lightly let things happen and lightly cope with them."
― Aldous Huxley, Island

28 septembrie 2016

Tot despre bunătate

"Bună să-ţi fie inima!"

...căci până nu ţi-e bună inima, te chinui mult în viaţă...


20 septembrie 2016

Dezmorţire

Nu, bunătatea nu e o altă steluţă aurie de prins pe paltonaş. Când ceri bunătate e clar că eşti deja demult în tărâmul complet opus, de unde abia dacă mai ai o mică speranţă că vei scăpa cândva. Când ceri bunătate nu poţi cere aşa simplu: "Doamne, dă-mi, te rog, bunătate!". Când ceri bunătatea trebuie să o ceri pentru alţii. "Doamne, dă-mi, bunătate ca să pot să îi mângâi pe cei din jurul meu!". Şi nici aşa nu e completă rugămintea, tot mai are o doză de egoism înăuntru pentru că liniştea sufletului tău depinde de răspuns.

Bunătatea e soră cu umilinţa, penibilul, vulnerabilitatea, lacrimile de ruşine, renunţarea la dreptatea proprie - şi astea nimeni nu le vrea. Şi bunătatea vine doar la pachet. Iar răspunsul la rugăciune se transformă în întrebare: "Dar vrei să primeşti bunătatea cu toată cohorta ei de surate?".


10 septembrie 2016

Dialoguri bebeluşeşti

Vin cu Ian de afară, de pe aleea din faţa blocului unde s-a jucat cu copiii ("piii"), asta fiind una din marile lui fericiri. Ne băgam la somnic şi înainte să adoarmă îmi zice bucuros şi şoptit:
"Piii!"
"Da, mami, copiii!"
Râde şi îi sclipesc ochii. Apoi îmi spune întrebător:
"Piii?"
"Copiii au plecat acasă să pape."
"Miam-miam!"
"Da", zâmbesc eu, "miam, miam!"
"CARNE!" spune el hotărât :))))


Ian are 1 an jumate.

7 septembrie 2016

Dezmorţire

Toate-s bune şi frumoase, dar eu trăiesc încordată. A mă bucura de o zi simplă e un efort constant şi nu vine uşor, de-a gata. Prima dată îmi dau seama că umerii şi spatele îmi sunt încordate, mi-s adunate ca şi cum aş sta la pândă. Apoi realizez că nu am nici un bai care necesită rezolvare şi nici vreo altă problemă majoră. Stresul şi încordarea fac parte din viaţa mea pentru că nu am exerciţiul bucuriei liniştite. Nu am conştiinţa că duc o viaţă frumoasă, la adăpost de traumele majore ale vieţii. Cred că recunoştinţa ar putea să mă scoată din starea asta ("counting my blessings").

Oare aşa am trăit toţi cei 32 de ani?

Azi sunt recunoscătoare pentru:
- cartea "Arta de a ne folosi greşelile - după Sfntul Francisc de Sales" scrisă de Joseph Tissot
- dimineţile de toamnă însorite
- familia mea


Un citat care m-a scuturat de deznădejde şi mi-a arătat că NU MĂ CUNOSC şi că mă SUPRAESTIMEZ:
"A te tulbura şi a te descuraja când cazi în păcat înseamnă să nu te cunoşti" - Bernières

31 august 2016

Entuziasm

Mai demult când vă ziceam că mi-am pierdut entuziasmul, nu ştiam ce vorbesc.
Azi am aflat. Entuziasm derivă din greacă şi înseamnă:
en  - în interior
Theos - Dumnezeu, divin
asm - respiraţie, suflare

Defapt vroiam să vă spun atunci că mi-am pierdut "suflarea divină din interior" şi nu ştiu dacă nu cumva tocmai mi s-au lămurit în parte cuvintele: "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi."  (Ioan 6: 53)

17 august 2016

Dezmorţirea

Zilele trecute:
Pe plaja de pe malul Someşului, cu Ian. Tot încearcă să îmi zică ceva, nu pricep, îmi arată mâinile, se tot chinuie să vorbească. Într-un final, mi se pare că vrea să îi dau un şerveţel umed şi îi dau. Îl ia mulţumit şi merge la un băiat mai mare şi începe să îi şteargă braţele pline de vântăi, crede că e murdar...

Sunt recunoscătoare
pentru că există binecuvântatul somn care regenerează materia aia cenuşie
pentru pizza
pentru că am ce să muncesc şi îmi place ce muncesc
pentru că există mereu porţi - nebănuite şi nesperate - de ieşire din impasuri


10 august 2016

universul unui copil

Intri în camera lui Ian:
Icoana Sfântului Apostol Ioan - e de la naşii Mihaela şi Liviu, îngeraşul din lemn pictat e de la Graţi, icoana cu Maica Domnului e de la Mihaela, salteaua şi cearşaful e de la buni Ileana, pătura de pe pat e de la Marta, mocheta e luată din banii primiţi de la străbunica, periniţa cu soare e de la Cris, peretarul e primit de la Corina, rafturile sunt făcute de Dan, maşinuţele şi cărţile de pe raft sunt primite de la buni Adriana, jucăria cu colăcei e făcută de mine, curcubeul de lemn e primit de la finuţul Mihai, etc etc.
Numa' vroiam să vă zic cum se construieşte universul unui copil :-)


5 august 2016

Veninul amărăciunii noastre

sfaturi de parenting de la Ion Creangă
 
„Fie-vă dragi copiii, purtaţi-vă cu ei blând, învăţaţi-i ce e de folos, fiţi drepţi şi-ţi vedea că nu-s sălbatici. Schimbaţi-le des ocupaţia, jucaţi-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii şi tu copil. Nu vă vărsaţi veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat...” 
 
 

4 august 2016

Notiţă

de pe pagina de FB a Simonei Ciobanu

Metanoia ca renunţare:

"Intensitatea durerii percepută în cazul renunţării este doar măsura îndepărtării de raţiunile dumnezeieşti. Vindecarea ţine de conlucrarea cu Voinţa lui Dumnezeu." teolog Adrian Ciobanu 

"În formele ei majore, renunţarea este cea mai dureroasă experienţă umană. Când renunţarea la noi înşine înseamnă renunţarea la anumite trăsături de personalitate, la tipare comportamentale bine stabilite, la ideologii şi chiar la un întreg stil de viaţă, durerea poate fi chinuitoare. Dar aceste forme majore de renunţare sunt necesare dacă vrei să ajungi cât mai departe pe drumul maturităţii şi creşterii spirituale. Ca în orice fel de renunţare, cea mai mare teamă este că rămâi complet golit. Este frica existenţială de a fi redus la zero. Dar orice trecere de la un mod de viaţă la altul înseamnă moartea celui vechi şi naşterea unuia nou."
Scott Peck, în "Drumul către tine însuţi şi mai departe"

30 iulie 2016

Dezmorţirea

Azi a fost un carusel de emoţii, trăiri şi întâmplări...

Sunt recunoscătoare
pentru rugăciunile ascultate
pentru că în spatele unor întâmplări aiurea ştiu că se ascunde defapt un răsărit de soare
pentru seri cu lumină difuză şi tihnă în casă, chiar dacă ziua a fost... un carusel...