Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015
Imagine
The greatest poem ever known Is one all poets have outgrown: The poetry, innate, untold, Of being only four years old. Still young enough to be a part Of Nature's great impulsive heart, Born comrade of bird, beast, and tree And unselfconscious as the bee- And yet with lovely reason skilled Each day new paradise to build; Elate explorer of each sense, Without dismay, without pretense! In your unstained transparent eyes There is no conscience, no surprise: Life's queer conundrums you accept, Your strange divinity still kept. Being, that now absorbs you, all Harmonious, unit, integral, Will shred into perplexing bits,- Oh, contradictions of the wits! And Life, that sets all things in rhyme, may make you poet, too, in time- But there were days, O tender elf, When you were Poetry itself! To A Child - Christopher Morley

...a-l purta zilnic în inimă

"Cele mai dulci cuvinte ies din gura celui care iubeşte un om, însă a-l purta zilnic în inimă pe acel om, cu toate mişcările lui sufleteşti, deseori absurde şi dureroase, fără a-l scoate afară cu dezgust, este o sarcină tare grea şi amară. Dar Domnul poartă în inima Lui lumea întreagă."   fragment din articolul "Concepţia de viaţă creştină" scris de Dumitru-Tiberiu Fişcu şi publicat în revista Arthos *Revista Arthos se găseşte la Bisericuţa studenţilor din Campusul Haşdeu, Cluj-Napoca. O parte din articole sunt publicate pe site-ul www.Arthos.ro

Ruginite din stejar

Imagine
"Existența noastră are calitatea relațiilor avute și a comunicării în aceste relații. Nu confund, nu substitui sau asimilez comunicarea cu vorbitul, spusul, dialogatul, discutatul, povestitul. E mai mult, mult mai mult. Comunicarea începe cu conectarea, văzutul, auzitul. Sensurile profunde a lui a vedea -a fi văzut, a auzi -a fi auzit." psihoterapeut Viki Dumitrache

Sapă sapă sapă

Sapă, frate, sapă, sapă, până când vei da de apă. Sapă numai, sapă, sapă, până dai de stele-n apă.  fragmente din poezia lui Lucian Blaga 
"Omul se poate lecui de ranile pricinuite de lipsa de iubire si-si poate redobandi pretuirea de sine prin certitudinea, dobandita mai intai prin credinta, apoi prin simtirea sufletului, ca Dumnezeu il iubeste , pe el si pe toti oamenii, fie drepti, fie pacatosi, cu o iubire suprema, desavarsita, neconditionata, fara rezerve, vesnica si care, dumnezeiasca fiind, intrece infinit iubirea omeneasca." (din: Jean Claude-Larchet, Inconstientul spiritual sau adancul nestiut al inimii , Editura Sophia, Bucuresti, 2009) sursa