29 octombrie 2015

The greatest poem ever known
Is one all poets have outgrown:
The poetry, innate, untold,
Of being only four years old.

Still young enough to be a part
Of Nature's great impulsive heart,
Born comrade of bird, beast, and tree
And unselfconscious as the bee-

And yet with lovely reason skilled
Each day new paradise to build;
Elate explorer of each sense,
Without dismay, without pretense!

In your unstained transparent eyes
There is no conscience, no surprise:
Life's queer conundrums you accept,
Your strange divinity still kept.

Being, that now absorbs you, all
Harmonious, unit, integral,
Will shred into perplexing bits,-
Oh, contradictions of the wits!

And Life, that sets all things in rhyme,
may make you poet, too, in time-
But there were days, O tender elf,
When you were Poetry itself!

To A Child - Christopher Morley



19 octombrie 2015

...a-l purta zilnic în inimă

"Cele mai dulci cuvinte ies din gura celui care iubeşte un om, însă a-l purta zilnic în inimă pe acel om, cu toate mişcările lui sufleteşti, deseori absurde şi dureroase, fără a-l scoate afară cu dezgust, este o sarcină tare grea şi amară. Dar Domnul poartă în inima Lui lumea întreagă."
 
fragment din articolul "Concepţia de viaţă creştină"
scris de Dumitru-Tiberiu Fişcu şi publicat în revista Arthos


*Revista Arthos se găseşte la Bisericuţa studenţilor din Campusul Haşdeu, Cluj-Napoca. O parte din articole sunt publicate pe site-ul www.Arthos.ro

5 octombrie 2015

"Existența noastră are calitatea relațiilor avute și a comunicării în aceste relații.
Nu confund, nu substitui sau asimilez comunicarea cu vorbitul, spusul, dialogatul, discutatul, povestitul. E mai mult, mult mai mult.
Comunicarea începe cu conectarea, văzutul, auzitul. Sensurile profunde a lui a vedea -a fi văzut, a auzi -a fi auzit."

psihoterapeut Viki Dumitrache

3 octombrie 2015

Sapă sapă sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.

Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.

 fragmente din poezia lui Lucian Blaga 

2 octombrie 2015

"Omul se poate lecui de ranile pricinuite de lipsa de iubire si-si poate redobandi pretuirea de sine prin certitudinea, dobandita mai intai prin credinta, apoi prin simtirea sufletului, ca Dumnezeu il iubeste, pe el si pe toti oamenii, fie drepti, fie pacatosi, cu o iubire suprema, desavarsita, neconditionata, fara rezerve, vesnica si care, dumnezeiasca fiind, intrece infinit iubirea omeneasca."

(din: Jean Claude-Larchet, Inconstientul spiritual sau adancul nestiut al inimii, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

sursa