Unicitatea

Dorinţa mea de unicitate este sabotorul meu.

Dan mi-a dezvăluit cheia unicităţii. Artistul are o relaţie cu ideea din spatele creaţiei, e o idee ce izvorăşte din fiinţa artistului şi care se poate manifesta oricând şi oriunde sub multe alte forme exterioare: scris, pictură, muzică. Ideea nu poate fi furată, doar formele ei exterioare pot fi furate, distruse, aruncate, ciopârţite. Ideea care susţine creaţia e a artistului pentru totdeauna. Ea se transformă în "mai mult", "mai bine", "mai profund", "mai cizelat", până ajunge la ESENŢĂ.

"De Dimineaţă" m-a adus în multe situaţii în care am fost nevoită să mă confrunt cu mine însămi şi cu neputinţele mele. Şansa mea e să ramân sinceră pe mai departe, ca să pot creşte odată cu munca, să nu mă blochez în situaţii pe care nu le pot schimba, ci să le folosesc pentru a deveni un om mai bun. Cum spunea Andrei Pleşu: "Am văzut nenumăraţi oameni importanţi de cultură care-s perfect nerezolvaţi omeneşte. Suspendaţi încă într-un proiect care nu-i pune în ordine, care nu le dă umanitatea ultimă". Ei bine, refuz să rămân încremenită într-o situaţie care nu îmi aduce umanitatea ultimă! :-)

Nu unicitatea trebuie urmărită! Unicitatea este un efect exterior care apare în urma trecerii ideii artistice prin prisma omului unic care suntem. Doar când un artist ajunge să se cunoscă, cine este el în raport cu Divinitatea, doar atunci va crea autentic. Iar unicitatea va veni ca o expresie a unicităţii fiinţei lui şi nu ca un scop în sine.

Mulţumesc, Dănuţ! :-)