Balada unui greier mic
Undeva, pe o casetă veche de peste 20 de ani, există înregistrată vocea mea de copil care merge la grădiniţă şi se încurcă rău în recitarea poeziei lui George Topârceanu. O voce care nu înţelege cuvintele "mănunchi", "ciumăfai" sau la ce se referă "botezând natura udă" sau dacă e bine sau nu e bine că furnica nu-i dă "o grăunţă cât de mică"... Azi, aş vrea să învăţ din nou pe de rost poezia şi să o recit oricui vrea să m-asculte, versuri pline, reci şi ude, ca o toamnă adevărată. Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipeşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai... Şi cum vine de la munte, Blestemând Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu gr