27 iunie 2013

Vişinica

Tartă cu vişine de post

Aluat
12 linguri apă
12 linguri ulei
5 linguri zahăr
făină
1 praf de copt sau 1 linguriţă de bicarbonat stins
opţional: zahăr vanilat, coajă de lămâie rasă


Se amestecă ingredientele de mai sus şi se pune făină atât cât aluatul să nu fie nici moale, nici prea tare, o consistenţă maleabilă, pentru a putea fi întins cu sucitorul în două foi. Se unge tava cu puţin ulei şi se pune prima foaie întinsă, se pun vişinele fără sâmburi, apoi a doua foaie. Se înţeapă foaia de sus cu furculiţa şi se fac din când în când mici găuri, cam de 1 cm diametru, pentru a lăsa vişinile să îşi evapore apa cât timp stau la cuptor.
Încălzim cuptorul şi punem tava la foc mic, până foaia de sus începe să îşi schimbe culoarea. Vreo 30 minute? Cam aşa... :-)



Tarta e acrişoară, aşa îmi place mie vara, mi se pare răcoritoare :-) dar dacă folosiţi cireşe în loc de vişine, va ieşi mai dulce.
Poftă bună!

26 iunie 2013

22 iunie 2013

Grădinuţa din spatele blocului

Trandafiri frumoşi de tot :-)
Roşii negre, pestriţe, galbene, cherry - vom vedea la toamnă ce va ieşi,
iar în  dreapta fasole pestriţa oloagă
Trandafiri, mentă şi alte flori cu nume necunoscut 
câţiva morcovei, usturoi, un pui de magnolie

soiuri necunoscute de roşii

praz

dovlecei

pătrunjei

roşii, soia, fasole aurie, ceapă

singurul vrej de mazăre care a supravieţuit

ceapă

soia

fasole aurie pe araci

Daniel udând trandafireii, Diana la pozat :D

Salvie - aceasta e o plantă care s-a chinuit multă vreme într-un ghiveci la noi în casă,
şi care s-a transformat dintr-o amărâtă plantă uscată într-o tufă bogată în momentul în care
am răsădit-o în grădinuţă

cimbrişor sălbatic, leuştean
pelin adus de la pădure

un fir de mărar firav, câteva fire de busuios niţel mâncate de melci şi fire de lămâiţă (melisa, roiniţă)

salată
necunoscutele soiuri de roşii

roşia proaspăt udată

flori de fasole oloagă

grădinarul şi grădinuţa din spatele blocului

Daniel şi-a făcut remorcă la bicicletă şi a adus câteva ture de pământ de la pădure,
în această primăvară, pentru ca să crească dragile de plăntuţe.
Nu ne-a ieşit cimbrul, tarhonul, rozmarinul, mazărea, ţelina, aşa că în spaţiile goale rămase, plănuim să mai răsădim câte ceva. Poate mai încercăm încă o dată cu mazăre, poate nişte spanac, nu ştiu... aveţi alte idei? :-)

12 iunie 2013

Căluţul meu

     De când mă ştiu am un căluţ. În fiecare zi îl spăl, îl îmbrac, îl hrănesc şi mergem împreună să ne ducem ziua la bun sfârşit, el trebuind să fie ajutorul meu în toate. Toate bune şi frumoase în copilărie, nu l-am pus la mari poveri, el era oricum mai gălăgios decât mine şi ne jucam întotdeuna jocurile pe care le vroia el. Orice vroia trebuia să-i fac pe plac, altfel o lua cam razna.

     Situaţia nu s-a schimbat prea mult nici în adolescenţă, era deja învăţat să preia el frâiele şi să mă conducă unde-l tăia capul. Deja pe la 20 şi ceva de ani, nici nu-mi puneam problema să mai pot stăpâni nărăvaşul căluţ ce se învăţase mereu să-şi ia lumea în cap şi să facă ce vrea, ajunsesem să cred că ăsta e firescul. Am încercat să-l mai ostoi, l-am pus să se trezească mai devreme, să pună osul la treabă când e nevoie şi nu numai când vrea el, o vreme a mers, cât timp laudele îi gâdilau orgoliul. Dar apoi nici astea nu l-au mai clintit din pătuţul lui confortabil. Fiecare zi se desfăşura după toanele în care se trezea.

     Până într-o bună zi, când mi-am adus aminte că acest căluţ mi-a fost dăruit spre ajutor şi nu ca să mă conducă, mi-a fost dăruit să mă asculte şi să mă poarte acolo unde pot să cresc şi nicidecum să-mi stea împotrivă. În fiecare zi îl spăl, îl îmbrac şi îl hrănesc, dar nu-l mai las din frâie să tragă pe drumul pe care are chef, ci îi dau pinteni din timp, să ştie că azi face ce spun eu, ca să ne fie bine la amândoi. Şi e în stare să facă multe căluţul meu. Poate să fie harnic, poate să stea cuminte, poate să urmeze un program. Acum suntem prieteni buni, iar el e ajutor de nădejde.
:-)

6 iunie 2013

Pandantive - Covoraşe Olteneşti

Da, am fost plecată în Maramu' weekend-ul trecut, într-o tabără de inspiraţie şi nu ştiu cum se face că revenind acasă am fost inspirată să pictez motive preluate de pe covoraşe olteneşti...?! :-)






Şi aici o poză cu subsemnata, în vizită la artizanii maramureşeni :-)