31 octombrie 2012

Viaţa...

"Life begins at the end of your comfort zone." spune Neale Donald Walsch

Aşa încât în weekend am ieşit din cuibul meu confortabil şi m-am dus hăpt în Ţara Lăpuşului să pedalez 45 de km. Am participat la o competiţie...şi m-am înarmat cu aparatul foto, consolându-mă cu gândul că dacă n-oi fi în stare să ajung la final, măcar să am amintiri frumoase de acolo. Am pedalat mare parte din traseu singură, fiecare participant a mers în ritmul lui... am mai şi împins bicicleta pe anumite porţiuni în pantă... Am trecut prin pădurea de aramă (cea din poveşti) şi m-am minunat de această ţară a Lăpuşului... Las pozele să vă vorbească...A... în final... am ajuns la finish :-) Yuhuuu! 































:-)
  

23 octombrie 2012

Recipiente pentru condimente

Gandul de Lemn v-a pregatit recipiente pentru condimente, din lemn de paducel cu tot cu scoarta... Mi-a facut si mie 3, am pus in ele rozmarin, boabe de coriandru si boabe de piper... Arata minunat si ma inspira cand gatesc :-)


Pe Dan de la Gandul de Lemn il gasiti si pe Facebook, aici: http://www.facebook.com/gandul.delemn
O marti frumoasa!

22 octombrie 2012

Duminici de toamnă

Cluj-Napoca, Someşul la cotitură

Poarta care duce în tărâmul ielelor

Bocanceii care mă duc peste tot

Frunze de toamnă

Marginea pădurii Hoia

Poartă, frunze, soare...

Frunze prin gard

Candelabrul lunii octombrie

Frunze galbene

Viţa de Canada, căţărătoarea roşie

Copacul cu frunze galbene

Toamnă...toamnă...

Frunze frunze şi iar frunze

...şi iar frunze....

Doctoraşul...

Fereastră

Cromatică de toamnă



20 octombrie 2012

Pescarusi la Rasaritul Soarelui

De-ai fi tu Rasaritul Soarelui, as vrea sa fiu ca pescarusii-n zbor, sa ma scald in lumina diminetii tale :-)



 Disponibil in magazin... si cu acest colier declar incheiata saptamana de lucru.
Au revoir!

19 octombrie 2012

Tainele Boiangeriei – Episodul 14 – Porumbelele

PORUMBARUL – Prunus spinosa
      
     Se făcea că era o dupămasă frumoasă de toamnă, când m-am dus în vizită la o dragă prietenă ce tocmai mesteca în oala cu dulceţuri experimentale. Domnişoara prietenă culesese de la margini de pădure o plăsuţă grăsuţă de fructe cu gust puternic astringent – porumbelele. Unii dintre voi poate nu au auzit niciodată de aceste fructe de pădure, dar vă spun eu că există, sunt mici şi albastre, asemănătoare cu afinele. Iată aici ce spune wikipedia despre porumbar, arbustul care ne dă porumbelele, iar mai jos o poză cu fructele în cauză:

      

     Fructele spălate au fost puse la fiert cu puţină apă, apoi date prin strecurătoare, astfel încât să se aleagă pulpa de pieliţă şi sâmburi. Aici a intervenit mintea mea aflată mereu în căutare de vegetale care să vopsească textilele naturale şi am rugat-o să îmi pună resturile vegetale la pachet, acasă, să experimentez puţină cromatică.

Porumbarul se găseşte la marginea pădurilor

     Aşa am ajuns acasă, am pus în oală 1 parte resturi vegetale de la porumbele – pieliţe şi sâmburi – şi două părţi apă. Le-am fiert 15 minute, apoi le-am strecurat printr-o bucată de textil, pentru a elimina resturile foarte mici. Am adăugat 1 ceaşcă de oţet şi o ceaşcă de sare grunjoasă pentru fiecare litru de soluţie rezultată. Am luat 3 eşantioane de diferite fire naturale şi le-am pus la fiert, la foc mic, timp de 30 minute, în baia de vopsit. Iată rezultatul:

Culoarea obţinută pe fir de mătase, lână şi bumbac

P.S. Nu fiţi invidioşi pe mica mea maşinărie acţionată manual de manivelă, veche de prin anii ’60, care îmi deapănă ghemele atât de frumos… ;)