M-am hotarat sa ma trezesc FOARTE de dimineata

Asa cum spune si titlul...
...m-am hotarat sa ma trezesc de dimineata pentru ca vreau mai mult timp! :) Nu voi dezvalui ora la care ma trezesc pana ce imi va intra in obisnuinta. He he!

Ieri a fost o zi iesita din comun, alaturi de o prietena, care a venit in Cluj special ca sa traiasca experienta "forestiera" :)) aceea pe care o tot cultiv de ceva vreme pe blog. Picnicurile, descoperirea naturii, recunoasterea plantelor, traiul in liniste, culesul de fructe de padure si... in schimb... ea ne-a cadorisit cu o multime de povesti neobisnuite. Mare amatoare de povesti cum sunt si proaspat indragostita de scrierile lui Slavici si Sadoveanu... am ascultat-o cu sufletul la gura. Asa ca... in asentimentul zilei de ieri, vreau sa va scriu o poveste pe care citit-o pe Facebook azi si care cred ca merita data mai departe. Induiosare placuta! :)

"O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreagă cantitatea de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.
Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale.
Dar bietul vas crăpat era ruşinat de imperfecţiunea sa.

După 2 ani, acesta i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
-Mă simt atât de prost, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!
Bătrâna a zâmbit şi a spus:
-Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu?
Asta pentru că ţi-am ştiut defectul şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, iar în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.
De doi ani culeg aceste flori şi împodobesc casa cu ele.
Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa."

Cu drag! :)