27 iulie 2012

Tainele Boiangeriei – Episodul 8 – Corcoduşele

     O boiangiţă care locuieşte în Cluj-Napoca este o boiangiţă norocoasă. Pentru că în orice parte a oraşului ai locui, poţi ajunge în 30 minute pe jos într-o zonă de pădure sau de dealuri pline de plante. De data asta am pornit într-o misiune mai specială: street color foraging*, adică am pornit în plimbare pe străzile Clujului, în căutarea unor plante care să-mi ofere culori pentru lânoasele mele.

     Vă mărturisesc că aştept de multă vreme să se coacă fructele şi visez la nuanţe nebănuite de rozuri şi movuri… să mai ies puţin din registrul tonurilor de galben şi verde, culori oferite de plante în prima parte a acestei veri. Aşa am dat peste un corcoduş (zarzăre) plin de fructe roşii-vişinii şi în văzul tuturor curioşilor am început acţiunea de culegere în pungi, păstrând seriozitate maximă hahaha…

 CORCODUŞELE – Prunus cerasifera
    Ajunsă acasă, am făcut o soluţie de apă cu var (1 lingură var la 2l apă) şi am scufundat fructele în ea. Le-am amestecat de câteva ori şi apoi am separat pieliţele de miez. Am strâns cam 2 mâini bune de pieliţe roşiatice, pe care le-am pus la fiert cu un litru de apă. Dupa 30 min. am completat apa evaporată şi am adăugat alaun (1 lingură/litru de soluţie), fără să strecor pieliţele. Am adăugat materialul de vopsit şi le-am fiert toate la un loc timp de 1 oră. Apoi am scos materialul şi l-am spălat sub jet de apă până au ieşit toate resturile vegetale. L-am pus la uscat şi iată minunăţie de nuanţă incertă, probabil ar trebui să facem un concurs: cine ghiceşte ce culoare a ieşit?  Părerea mea e că am obţinut o frumoasă şi blândă nuanţă de cafea cu lapte - plămâniu, potrivită pentru viitoare accesorii romantice, de toamnă… M-a cucerit!


Ne revedem la un nou episod – al nouălea – peste 2 saptămâni, până atunci vă urez o vară colorată!
Din drag,
Didi

*foraging este un cuvânt englezesc care exprimă acţiunea de a căuta mâncare sau provizii, cuvânt pe care l-am găsit pe blogurile plimbăreţilor prin pădure, care caută rădăcini, frunze şi fructe de pădure pentru consum

22 iulie 2012

Amintiri din Timisoara

E al doilea an la ISWinT :) - International Student Week in Timisoara - iar voi stiti ca eu nu mai sunt demult studenta, asa ca nu-mi ramane decat sa va povestesc cum am facut de-am aterizat in acest festival... In aceasta saptamana plina de studenti veniti din toate colturile lumii, au loc ateliere de graffiti, muzica electronica, self defence, NLP (neuro-linguistic programming), fotografie, teatru... si ATELIERUL DE HANDMADE - in care invata sa faca bijuterii. Si asa am aterizat de cealalta parte a baricadei, am fost trainer la bijuterit, si am lucrat cu 5 oameni frumosi si... desi insistam sa le spun "copiii mei", unii din ei aveau mai multi anisori ca mine...





A fost o saptamana intreaga de lounge - o stare de relaxare continua, fara nici o grija si fara nici o graba. Nu am gasit o explicatie concreta a starii mele, imi vin in minte doar versurile "I walk the streets of Japan, 'till I get lost... 'cos it doesn't remind me of anything" si cred ca nu exista explicatie mai buna! :)
Mi-au fost tare dragi "copiii" si ei la randul lor mi-au spus ca s-au bucurat de atelier. Am sa va arat si cateva din lucrarilor lor, postate de ei pe facebook... Mi-au fost tare dragi si sper ca macar unora dintre ei sa le fi folosit atelierul si sa continue sa faca bijuterii si acasa :)
Elena, finuta grupului :) ii place rosul, negrul si albul

Antonio este artizan in Italia, de 8 ani de zile :)

Stefano a fost experimentatorul grupului :))

Erna a fost ambitioasa grupului :)

Gorana a fost entuziasta grupului :)

Purtam cerceii proaspat fauriti de Stefano
Va arat si creatiile copiiilor, prezentate la expozitia de final... da... atunci cand am aflat cu jumatate de ora inainte ca va trebui sa ma urc pe scena, sa vorbesc la microfon in engleza si sa prezint workshop-ul de handmade. Not funny! Acum imi vine sa rad, pentru ca m-am urcat pe scena si in loc sa zic: "Hello, I'm glad to be here!" am spus "Hello, nice to meet you!" hahahaha
Noroc cu Erna, care isi da masterul pe comunicare, si cu Gorana care este jurnalist in devenire, m-au invatat ce si cum sa vorbesc acolo pe scena :) Oricum, am zambit mult ca sa compensez tracul...... 








Aceasta a fost activitatea care mi-a ocupat cam 3 ore/zi, iar in rest am avut parte de un timp petrecut tare frumos in compania dragelor de Eugenia, Ariana, a Claudiei si a sotului ei, Adi. Cu aceasta ocazie voi dezvalui ca-mi place berea sub toate formele ei: blonda, bruna, nefiltrata sau cu lamaie hehehe














 Mi-e drag sa rasfoiesc din nou pozele cu fetele din Timisoara si-mi pare rau ca sunt asa departe... Dar am sa pastrez starea aceea de bine pana ne vom revedea, si cred ca poza de mai jos exprima perfect parerea mea despre Timisoara :) Pe curand!
 

13 iulie 2012

Tainele Boiangeriei – Episodul 7 – Pelinul


Ierbar & Reţetar
~ carte despre răsfăţuri cromatice şi alte simţuri ale Bucuriei ~
     Aşa se numeşte caietul în care păstrez florile presate, mostrele de lână vopsită şi reţetele de vopsit cu plante. Am ales special această formă alungită, mi se pare infinit mai interesant să răsfoiesc paginile luuungi şi albe. Are coperţile tari şi un elastic care să ţină caietul cuminte, să nu-i zburde foile. Plantele presate încap perfect în această formă alungită, iar foile tari îmi permit să lipesc şi să pictez în voie. Este un jurnal de soare, un crâmpei de viaţă, un jurnal de culori şi reţetar de bucurii presate, un vis colorat cules de dimineaţă – aceastea au fost câteva din sugestile pe care le-am primit pentru numele caietului şi fiecare titlu e pefect în felul lui! Fără prea multe cuvinte, vă arăt primele file din el.






Urmează să adaug reţetele de la sânziene şi…
      PELIN – Artemisia absinthium
      Pelinul se găseşte frecvent pe marginea drumurilor sau în pajişti şi îl putem recunoşte după tulpinile înalte şi după culoarea specifică a frunzelor – un verde albicios – distingându-se uşor între alte plante.


Recoltăm partea aeriană a pelinului, deoarece vom folosi la vopsit atât tulpina cât şi frunzele. Tăiem plantele în bucăţi de circă 5-10 cm, într-o oală, folosind foarfeca, şi le acoperim cu apă. Le punem la fiert timp de 1 oră, apoi strecurăm resturile vegetale, iar în soluţia rămasă adăugăm 1 lingură de piatră vânătă (sulfat de cupru) pentru fiecare litru de soluţie rezultată. Introducem materialul natural pe care vrem să îl vopsim şi punem din nou oala pe foc mic timp de 20-30 minute. Scoatem materialul, îl spălăm în mai multe ape şi îl punem la uscat. Va rezulta un verde oliv foarte frumos, care se mulează perfect pe sufletele îndragostiţilor de natură.

Foaie verde şi-un pelin,
Eu semnez Diana Călin! :)