29 iunie 2012

Tainele Boiangeriei - Episodul 6 - Sânzienele

“Hai, Drăgaică, să sărim,
Să sărim, să răsărim…”

      În fiecare an, pe 24 Cireşar, fetele se îmbracă de sărbătoare, îşi pun năframe albe şi pleacă pe câmpurile înflorite. Adună sânziene din care îşi împletesc cununi şi cingători, se împodobesc, pentru ca mai apoi să o aleagă pe cea mai frumoasă şi mai harnică dintre ele, drept crăiasă. Se întorc de la câmp cu spice de grâu în mâini şi cu năframele albe fluturând, iar flăcăii le aşteaptă veseli la intrarea în sat, cu ulcelele pline, şi le stropesc cu apă. Apoi se-ntinde Hora Drăgaicelor, iar noi… noi ne punem pe treabă!

     Sânziana – Galium verum
     Ieşim şi noi la câmp să culegem florile galben-aurii şi frumos mirositoare ale sânzienelor, iar câteva zile le lăsăm să se usuce la soare în strat subţire. Îndepărtăm cu o foarfecă tulpinile, deoarece avem nevoie doar de inflorescenţe în experimentul nostru cromatic.  Până se usucă florile, cotrobăim prin dulapuri în căutarea unui accesoriu dintr-un material natural, alb sau crem, caruia să îi dăm o superbă nuanţa de oliv-tei.

     După ce s-au uscat câteva zile, punem florile într-o oală, le acoperim cu apă şi le fierbem o oră. Strecurăm resturile vegetale şi adaugăm o lingură de piatră vânătă (sulfat de cupru) pentru fiecare litru de soluţie obţinută.  Introducem materialul în baia de vopsit şi punem din nou oala pe foc mediu, timp de 30 de minute. Scoatem materialul, îl spalăm bine în mai multe ape şi îl punem la uscat. Celor care vopsesc pentru prima dată cu plante, le recomand să citească episodul introductiv.
     Acesta este noul meu mileu vopsit cu sânziene!  Pun pe el o vază simpatică cu flori de câmp şi îmi înviorez dimineţile!

     În episodul următor am să vă arăt ierbarul şi caietul meu de reţete, care e abia la început, dar promite să devină tot mai stufos! Să ne vedem cu bine, în luna lui Cuptor!
     Din drag,
     Didi


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu