Tainele Boiangeriei - Episodul 3 - Laptele câinelui şi Rapiţa
Încep cu veştile bune şi apoi o să continui cu veştile şi mai bune! Biblioteca Metropolitană Bucureşti pune la dispoziţie, pe internet, o carte scanată, datată în 1914, avându-i ca autori pe Tudor Pamfilie şi Mihai Lupescu – “Cromatica poporului român”, din care am extras următorul gând:
“Nimeni nu poate
tăgădui că cea mai mare parte din comorile noastre sufleteşti, cele mai
alese însuşiri etnice ale noastre – în toate domeniile – mai întâiu
s-au discreditat, după aceasta s-au părăsit şi în urmă s-au uitat.”
Înca din 1914 se
discutau cauzele “părăsirii” vopsitului cu plante, pricina cea mai mare
fiind introducerea pe piaţă a vopselelor chimice sub formă de prafuri,
uşor de folosit, intense, care acopereau o paletă largă de culori.
Aceste culori ochioase s-au răspândit rapid prin sate, ispitind şi
promiţând o disponibilitate permanentă, înlocuind treptat şi sigur
meştesugul boiangeriei – o îndeletnicire anevoioasă, care îţi cere timp
şi cunoştinţe botanice şi care depinde de ciclurile naturii.
Aflăm astfel că odată cu
dispariţia boiangeriei, va dispărea şi femeia boiangiţă, această
“botanistă pribeagă”, văzută mereu în mijlocul câmpiilor, atentă să
cunoască şi să recunoască toate florile, pentru ca la sfârşit de zi să
se întoarcă acasă, cu traista de pânză plină cu flori sau rădăcini.
Zâmbind, cu gândul la
acest mod de viaţă pribeag, am pornit pe malul Someşului în căutarea
plantelor din luna mai şi m-am întors acasă după 3 ore, fericită şi cu o
traistă plină de rapiţă, tătăneasă şi laptele câinelui. Pentru dăţile
viitoare am ochit locurile unde creşte coada şoricelului, coada calului,
socul…
Firul poveştii de
azi se continuă cu relatarea a două întâmplari cromatice fericite,
petrecute în această săptămână. Încep cu o plantă pe care am neglijat-o
pe nedrept până acum, având în vedere beneficiile cromatice pe care le
poate aduce: Laptele câinelui. Se găseşte în locuri însorite, prin păşuni, locuri uscate, pietroase.
VOPSIREA CU LAPTELE CÂINELUI – Euphorbia cyparissias
Culegem
partea aeriană a acestei plante, cu grijă, deoarece este o plantă
toxică, contactul sevei cu ochii putând produce orbirea. Am reuşit să
culeg 100 gr. plantă proaspătă, pe care ulterior am mărunţit-o şi am
pus-o la macerat timp de 3 ore într-un borcan cu 700 ml apă. Am pus
conţinutul borcanului într-o oală, la foc, iar când a atins punctul de
fierbere, am strecurat resturile vegetale. În soluţia rămasă am adăugat 1
linguriţă de pudră de alaun (potassium alum, se găseşte la magazinele
naturiste). Am introdus materialul textil în baia de vopsire astfel
pregătită şi am lăsat-o să stea pe foc foarte, foarte mic timp de
aproximativ 1 oră. Apoi am scos materialul şi l-am spălat, în final
obţinând culoarea mult aşteptată: GALBEN!
Şi dacă aţi prins gustul
culorilor solare, sigur o să vă placă reţeta pe care am folosit-o pentru
vopsirea textilelor naturale cu rapiţă. Această plantă
cu flori aurii se găseşte frecvent pe marginea drumurilor şi în
culturi. De azi înainte, declar concurenţă albinuţelor din câmpul de
rapiţă! En garde!
VOPSIREA CU RAPIŢĂ – Brassica rapa
De la
rapiţă se culeg doar florile. Astfel, am recoltat 800 gr. de flori de
rapiţă şi le-am întins la uscat într-un strat subţire, timp de 2 zile.
Apoi le-am pus la macerat timp de 3 ore, într-un borcan cu 2,5 l apă,
amestecănd puternic din când în când. Am pus maceratul la foc într-o
oală emailată, am adăugat 2 linguri rase de praf de alaun (potassium
alum) şi am fiert soluţia timp de 15 minute. Am strecurat resturile
vegetale, iar în soluţia obţinută am introdus materialul textil de
vopsit. Am fiert la foc mic această baie de vopsit timp de 20 minute,
apoi am luat-o de pe foc şi am lăsat materialul în soluţie până s-a
răcit. Am scos materialul şi l-am spălat cu apă călduţă. Vă plaaaaace?
Mă declar mulţumită de rezultatele cromatice şi abia aştept să mai culeg nişte rapiţă pentru o nouă tură de vopsit în galben!
Ooooo, voi, câmpuri aurii…
Cu drag, cu zâmbetul până la urechi şi cu degetele îngălbenite,
Semnează… Didi
Super! Ce ma bucur ca ne impartasesti aventurile tale (etno)botanice! :p
RăspundețiȘtergereInca cineva care boiangeste (fac si ateliere intr-un castel de prin sudul Frantei, ay ay): http://frenchgeneral.blogspot.it/
Exceptionale articolele! Cu siguranta voi incepe sa fac asa ceva din aceasta vara :)
RăspundețiȘtergereFelicitari si abia astept sa vad ce urmeaza.
Foarte faine culorile, pacat ca nu prea am de unde sa culeg rapita (locuiesc printre "betoane"). Totusi, in primul articol ai postat o poza si cu ceva material vopsit in nuante de albastru. Din ce se obtine acel albastru?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergereazi am invatat ceva nou, minunat:)cerceii pe care i-ai trimis surorii mele pentru nunta (19 mai) au fost extraordinari.imbratisari
RăspundețiȘtergerece frumooos! :) Ma bucur sa aud asta :) :) O sa ii postez in curand pe blog! Mersi de vizita, Teona! :)
RăspundețiȘtergere