Tainele Boiangeriei - Episodul 2 - Păpădiile

Păpădia – Taraxacum officinale

     Legenda spune...
că Dumnezeu a trimis un înger pe Pământ la începutul lumii ca să întrebe toate florile cum doresc să fie îmbrăcate. Dintre toate florile, doar Păpădia era nehotărâtă şi neştiind ce să-i spună îngerului a mai cerut o zi în care să se gândească. 
 

      În ruga ei spre Cer, micuţa Păpădie, care era atunci doar o simplă plantă, fără culoare şi fără formă, a văzut strălucirea şi Bucuria Soarelui şi şi-a dorit să fie ca el. Dar când noaptea s-a lăsat şi a văzut Luna, clară şi plină de farmec, şi-a dorit mai degrabă să aibă straie diafane. Iar când Stelele au apărut, micuţa Păpădie s-a îndrăgostit de ele şi şi-a dorit nespus de mult să le semene. 

     A doua zi, îngerul a venit după răspuns, iar ea era încă nehotărâtă dacă să ceară hainuţe ca Soarele, ca Luna sau ca Stelele. Aşa că Dumnezeu a împăcat-o şi a facut-o la început galbenă-aurie şi cu petale radioase, apoi i-a dat coroană diafană ca Luna, iar în final a trimis şi vântul cald de vară peste ea să îi preschimbe hainuţa în multe steluţe. 
 
     Bine v-am regăsit, dragi prieteni. După cum v-am promis în primul episod, astăzi vom încerca să vopsim pentru prima dată, dupa cum v-aţi dat deja seama, cu păpădii. Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche, şi se opreşte în cel mai la îndemână atelier de boiangerie, adică pe moşia unor prieteni. Sunt pregătită pentru marele experiment de primăvară, vopsirea textilelor cu păpădie. Reţeta începe aşa: se ia traista la spinare şi se caută floarea galbenă, inconfundabilă, a păpădiilor. Vom recolta doar florile, fără frunze sau tulpină, având deosebită grijă să nu culegem mai mult de două treimi dintr-o tufă. 
 
     Proporţia păpădii/apă este de 1/3: într-o oală mare se pune 1 castron de flori de păpădii, 3 castroane de apă şi se fierb 45 de minute. 
 
     Strecurăm păpădiile, iar în soluţia rămasă adăugăm o ceaşcă de oţet. În acest moment putem introduce şi materialul textil în baia de vopsit. În prealabil materialul a fost înmuiat în apă călduţă cu puţin săpun.
     Fierbem la foc mic, fără clocote, timp de aproximativ 1 oră. Dacă prelungim timpul de fierbere, nuanţa se poate intensifica. După fierbere, materialul se scoate, se spală în mai multe ape şi se pune la uscat. A rezultat o culoare de galben pai, caldă, pufoasă, plăcută ochiului, dar mai ales sufletului.

     Sper ca v-a plăcut prima lecţie de boiangerie, şi aştept cu nerăbdare să îmi arătaţi rezultatele voastre. Bulgări de lumină meşteriţi de mâinile voastre, vopsiţi după reţete stravechi pe care cu drag le-am învăţat şi pe care cu şi mai mare drag le împărtăşesc cu voi. Dar din dar :)

* Notă. Pentru a obţine o culoare uniformă, amestecaţi din când în când în baia de vopsit şi menţineţi materialul complet scufundat. Dacă se evaporă prea mult din soluţie pe parcursul vopsirii, puteţi completa cu apă până la cantitatea iniţială.

Comentarii

  1. Ce imi place, zici ca ai in mana o veche carte de bucate, alaturi de cuptor totul pare dintr-o perioada trecuta. Spor la creat papadii!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu