20 mai 2012

Tainele Boiangeriei - Episodul 3 - Laptele câinelui şi Rapiţa

      Încep cu veştile bune şi apoi o să continui cu veştile şi mai bune! Biblioteca Metropolitană Bucureşti pune la dispoziţie, pe internet, o carte scanată, datată în 1914, avându-i ca autori pe Tudor Pamfilie şi Mihai Lupescu – “Cromatica poporului român”, din care am extras următorul gând: 
 
     “Nimeni nu poate tăgădui că cea mai mare parte din comorile noastre sufleteşti, cele mai alese însuşiri etnice ale noastre – în toate domeniile – mai întâiu s-au discreditat, după aceasta s-au părăsit şi în urmă s-au uitat.” 

     Înca din 1914 se discutau cauzele “părăsirii” vopsitului cu plante, pricina cea mai mare fiind introducerea pe piaţă a vopselelor chimice sub formă de prafuri, uşor de folosit, intense, care acopereau o paletă largă de culori. Aceste culori ochioase s-au răspândit rapid prin sate, ispitind şi promiţând o disponibilitate permanentă, înlocuind treptat şi sigur meştesugul boiangeriei – o îndeletnicire anevoioasă, care îţi cere timp şi cunoştinţe botanice şi care depinde de ciclurile naturii.

     Aflăm astfel că odată cu dispariţia boiangeriei, va dispărea şi femeia boiangiţă, această “botanistă pribeagă”, văzută mereu în mijlocul câmpiilor, atentă să cunoască şi să recunoască toate florile, pentru ca la sfârşit de zi să se întoarcă acasă, cu traista de pânză plină cu flori sau rădăcini.

     Zâmbind, cu gândul la acest mod de viaţă pribeag, am pornit pe malul Someşului în căutarea plantelor din luna mai şi m-am întors acasă după 3 ore, fericită şi cu o traistă plină de rapiţă, tătăneasă şi laptele câinelui. Pentru dăţile viitoare am ochit locurile unde creşte coada şoricelului, coada calului, socul…
     Firul poveştii de azi se continuă cu relatarea a două întâmplari cromatice fericite, petrecute în această săptămână. Încep cu o plantă pe care am neglijat-o pe nedrept până acum, având în vedere beneficiile cromatice pe care le poate aduce: Laptele câinelui. Se găseşte în locuri însorite, prin păşuni, locuri uscate, pietroase.

VOPSIREA CU LAPTELE CÂINELUI – Euphorbia cyparissias
     Culegem partea aeriană a acestei plante, cu grijă, deoarece este o plantă toxică, contactul sevei cu ochii putând produce orbirea. Am reuşit să culeg 100 gr. plantă proaspătă, pe care ulterior am mărunţit-o şi am pus-o la macerat timp de 3 ore într-un borcan cu 700 ml apă. Am pus conţinutul borcanului într-o oală, la foc, iar când a atins punctul de fierbere, am strecurat resturile vegetale. În soluţia rămasă am adăugat 1 linguriţă de pudră de alaun (potassium alum, se găseşte la magazinele naturiste). Am introdus materialul textil în baia de vopsire astfel pregătită şi am lăsat-o să stea pe foc foarte, foarte mic timp de aproximativ 1 oră. Apoi am scos materialul şi l-am spălat, în final obţinând culoarea mult aşteptată: GALBEN! 

     Şi dacă aţi prins gustul culorilor solare, sigur o să vă placă reţeta pe care am folosit-o pentru vopsirea textilelor naturale cu rapiţă. Această plantă cu flori aurii se găseşte frecvent pe marginea drumurilor şi în culturi. De azi înainte, declar concurenţă albinuţelor din câmpul de rapiţă! En garde!  

VOPSIREA CU RAPIŢĂ – Brassica rapa
     De la rapiţă se culeg doar florile. Astfel, am recoltat 800 gr. de flori de rapiţă şi le-am întins la uscat într-un strat subţire, timp de 2 zile. Apoi le-am pus la macerat timp de 3 ore, într-un borcan cu 2,5 l apă, amestecănd puternic din când în când. Am pus maceratul la foc într-o oală emailată, am adăugat 2 linguri rase de praf de alaun (potassium alum) şi am fiert soluţia timp de 15 minute. Am strecurat resturile vegetale, iar în soluţia obţinută am introdus materialul textil de vopsit. Am fiert la foc mic această baie de vopsit timp de 20 minute, apoi am luat-o de pe foc şi am lăsat materialul în soluţie până s-a răcit. Am scos materialul şi l-am spălat cu apă călduţă. Vă plaaaaace? 

Mă declar mulţumită de rezultatele cromatice şi abia aştept să mai culeg nişte rapiţă pentru o nouă tură de vopsit în galben!
Ooooo, voi, câmpuri aurii
:)
Cu drag, cu zâmbetul până la urechi şi cu degetele îngălbenite,
Semnează… Didi

17 mai 2012

Giveaway mai-iunie

Pentru Giveaway-ul de mai-iunie m-am gandit la ceva foaaaarte foaaaaarte simplu, mi-ar place sa va stiu culorile si combinatiile de culori preferate :) Puteti trimite si poze cu pattern-uri sau orice altceva ar putea sa exprime cel mai bine preferintele voastre. Uite ca incep eu, una din combinatiile mele preferate este portocaliu cu verde...

Una din voi va primi drept premiu un talisman si o pereche de cercei, asortate preferintelor, bineinteles! :)
Ma intorc la vopsit de lana cu plante, sunt in plina actiune botanico-textilo-entuziasmanto-...etc... iar maine voi publica episodul 3 din Tainele Boiangeriei :D
Abia astept sa vad ce culori va plac! :)


PS. Alb si negru pot fi incluse de data asta printre culori :)

7 mai 2012

Talismane de vara :)

Ma gandeam demult la niste talismane care sa fie usoare si asortabile tinutelor de vara vaporoase. Iata primele talismane, urmeaza altele si altele... :)







Le gasiti si in magazin :)

4 mai 2012

Tainele Boiangeriei - Episodul 2 - Păpădiile

Păpădia – Taraxacum officinale

     Legenda spune...
că Dumnezeu a trimis un înger pe Pământ la începutul lumii ca să întrebe toate florile cum doresc să fie îmbrăcate. Dintre toate florile, doar Păpădia era nehotărâtă şi neştiind ce să-i spună îngerului a mai cerut o zi în care să se gândească. 
 

      În ruga ei spre Cer, micuţa Păpădie, care era atunci doar o simplă plantă, fără culoare şi fără formă, a văzut strălucirea şi Bucuria Soarelui şi şi-a dorit să fie ca el. Dar când noaptea s-a lăsat şi a văzut Luna, clară şi plină de farmec, şi-a dorit mai degrabă să aibă straie diafane. Iar când Stelele au apărut, micuţa Păpădie s-a îndrăgostit de ele şi şi-a dorit nespus de mult să le semene. 

     A doua zi, îngerul a venit după răspuns, iar ea era încă nehotărâtă dacă să ceară hainuţe ca Soarele, ca Luna sau ca Stelele. Aşa că Dumnezeu a împăcat-o şi a facut-o la început galbenă-aurie şi cu petale radioase, apoi i-a dat coroană diafană ca Luna, iar în final a trimis şi vântul cald de vară peste ea să îi preschimbe hainuţa în multe steluţe. 
 
     Bine v-am regăsit, dragi prieteni. După cum v-am promis în primul episod, astăzi vom încerca să vopsim pentru prima dată, dupa cum v-aţi dat deja seama, cu păpădii. Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche, şi se opreşte în cel mai la îndemână atelier de boiangerie, adică pe moşia unor prieteni. Sunt pregătită pentru marele experiment de primăvară, vopsirea textilelor cu păpădie. Reţeta începe aşa: se ia traista la spinare şi se caută floarea galbenă, inconfundabilă, a păpădiilor. Vom recolta doar florile, fără frunze sau tulpină, având deosebită grijă să nu culegem mai mult de două treimi dintr-o tufă. 
 
     Proporţia păpădii/apă este de 1/3: într-o oală mare se pune 1 castron de flori de păpădii, 3 castroane de apă şi se fierb 45 de minute. 
 
     Strecurăm păpădiile, iar în soluţia rămasă adăugăm o ceaşcă de oţet. În acest moment putem introduce şi materialul textil în baia de vopsit. În prealabil materialul a fost înmuiat în apă călduţă cu puţin săpun.
     Fierbem la foc mic, fără clocote, timp de aproximativ 1 oră. Dacă prelungim timpul de fierbere, nuanţa se poate intensifica. După fierbere, materialul se scoate, se spală în mai multe ape şi se pune la uscat. A rezultat o culoare de galben pai, caldă, pufoasă, plăcută ochiului, dar mai ales sufletului.

     Sper ca v-a plăcut prima lecţie de boiangerie, şi aştept cu nerăbdare să îmi arătaţi rezultatele voastre. Bulgări de lumină meşteriţi de mâinile voastre, vopsiţi după reţete stravechi pe care cu drag le-am învăţat şi pe care cu şi mai mare drag le împărtăşesc cu voi. Dar din dar :)

* Notă. Pentru a obţine o culoare uniformă, amestecaţi din când în când în baia de vopsit şi menţineţi materialul complet scufundat. Dacă se evaporă prea mult din soluţie pe parcursul vopsirii, puteţi completa cu apă până la cantitatea iniţială.