27 aprilie 2011

De Pasti, prin Moldova

Un calugar batran scutura usor si atent frunzele uscate de pe o planta si le matura incet de pe pridvor - primul semn ca am ajuns in Moldova, la manastirea Neamt... Afara e o primavara aramie ca o toamna frumoasa cu soare indecis. Intram din manastire in manastire, in curtile vechi, inflorite si curate. Maicute si calugari cu vorba soptita, picturi incriptate pe pereti, o stare de smerenie domneste peste tot. Doar noi, turistii, blitzuri galagioase care nu inteleg nimic din ce se intampla in micile enclave, noi cu firimiturile, iar ei cu "ospatul" de taine, mai presus de job, rate si televizor... La manastirea Moldovita o maicuta ne-a reamintit ca e de-ajuns sa ai credinta cat un bob de mustar si poti muta un munte din loc - adica sufletul impietrit... Iar dupa "muntele meu" am vazut lumina a doua minunatii... Prima minune a fost copacelul cu 12 lamai pe care l-am vazut la o fereastra, copacel ingrijit si rasfatat cu rugaciuni de calugarii de la una din manastiri... Dupa trei zile de drumuri serpuite printre case, intre o manastire si alta, am pornit spre casa ghidata de panourile publicitare "Goana dupa aur", care m-au adus in parcarea unui supermarket vestit. Aici am avut parte de o intalnire mistica, cu o prietena, mic ingeras crescut pe plaiurile moldovenesti...








Si-n gand mi-a ramas o singura intrebare: Cata pace poate avea in suflet un om care intelege "Invierea", daca eu, cea mai nestiutoare dintre toti, m-am intors acasa cu sufletul usor...

2 comentarii:

  1. Cea mai frumoasa postarea de-a ta!
    Si eu cred, ca si tine, ca intelegerea Invierii aduce cea mai mare pace, fericirea deplina.

    RăspundețiȘtergere